duminică, 27 noiembrie 2011

Trenul este pentru călătorii CU BILET ???

Anunță (fără semnele de întrebare pe care eu le-am scris în titlu) un poster cu sigla CFR călători în stînga și cu stema României tipărită în partea dreaptă (sînt în România, asta mi-e clar și probabil nu ar trebui să mă mire nimic!).
Dar să încep cu începutul:
-nu am mai mers cu trenul de vreo 20 de ani
-miercuri, 23 noiembrie, aveam nevoie să ajung la București (o fostă colegă de liceu își sărbătorea ziua de naștere)
-pentru că aveam ceva timp la dispoziție, am decis să merg cu trenul: P18208, pe ruta Tîrgoviște-București Nord, cu plecare la 16:20
-îmi cumpăr bilet și urc; constat că am făcut o maaare greșeală alegînd trenul (alternativa era autobuzul). Arhiplin. Încă de la ușă, mă întîmpină un dulău. La capătul curelușei cu care era legat, stăpînul rîdea cu gura pînă la urechi de călătorii nevricoși (vorba lui nenea Iancu Caragiale), care nu se bucurau deloc de primirea ce le era făcută
-gălăgie, mirosuri grele, mîncători de semințe (cojile musai aruncate pe jos), un călător cu o găină (vie) în traistă... găina cotcodăcea, cîinele mîrîia... găsesc un loc să mă sprijin ca să nu mă dezechilibrez stînd în picioare și îmi pică privirea pe posterul de care vă vorbeam mai sus; atît am apucat să citesc: Trenul este pentru călătorii CU BILET !, scris cu galben pe fond albastru, vizibil și de bun simț, m-am gîndit eu
-n-am apucat să-mi termin gîndul că a apărut "nașul"; trecerea lui făcea cărare printre călătorii înghesuiți (ca toiagul lui Moise ce a despărțit apele Mării Roșii); stătea cu mîinile întinse în lateral și aduna bancnotele ce veneau din toate părțile; wooow!
-șocul creat de spectacolul la care asistam m-a lăsat fără cuvinte; am prezentat biletul; în tot vagonul eram doar 5 călători cu bilet (toți stăteam în picioare); restul, vreo 50, cu "nașul"! Pentru cine e trenul???, gîndesc... apoi cuvintele-mi prind volum și întreb cu voce tare
-întrerupt din măreața-i trecere și strîngere de fonduri, se oprește și cu efect de slow motion se întoarce către mine, se uită urît și mă întreabă care e problema mea; răspund că, dacă tot se promovează ideea de a călători cu bilet, mă așteptam ca cei ce au bilet să stea pe scaune, iar ceilalți să se așeze doar dacă sînt locuri libere; de aici, conversația capătă o turnură de twilight zone: și ce să fac eu? întreabă el; de exemplu, să le cereți să elibereze locurile pentru cei cu bilet, răspund eu; e vreunul care nu are bilet? să se ridice de pe scaun! zice el; nu se ridică nimeni, de aceea îmi spune: toată lumea are bilet, deci nu am ce le face; călătorii îl aprobă rînjind satisfăcuți, fac comentarii și glume proaste la adresa mea, iar el pleacă să își adune restul de bani. După plecarea lui s-a ridicat o bătrînică, jenată, iar în locul ei s-a așezat tot o bătrînă care se întreba cu glas tare dacă va rezista în picioare pînă la București.
Citesc mai jos, pe poster, tot într-o zonă cu scris mare, galben pe albastru: "RESPECTĂ-TE ȘI VEI FI APRECIAT!"; oamenii ăștia chiar se respectă: plăctesc o zecime din valoarea biletului, călătoresc stînd comod pe scaune și sînt apreciați de controlorul de bilete.
Mai jos: "Călătoria fără bilet este un fapt antisocial"; călătoria cu bilet ce fel de fapt o fi???
Accept că stăpînul învață sluga hoață și că sărăcia din această țară duce la tot felul de comportamente; însă nu tolerez nesimțirea, nu tolerez tupeul, mai ales la funcționarii care sunt plătiți (salarial vorbind) din banii noștri, ai plătitorilor legali. Ce pretenții să am la a cere amabilitate din partea lor, dacă nici de responsabilitate nu poate fi vorba?
Situația nu cred că le este necunoscută celor de la CFR călători; însă, posterele lipite în tren fără măsuri reale sînt doar încercări ridicole de a părea normali într-o țară care se numește România! (la fel ca discuția mea cu controlorul)
P.S. la o lună după ce am depus o reclamație la CFR călători primesc următorul răspuns:
"Data raspuns: 2011-12-28 15:08:35
Stimate domn/doamna
CFR Călători răspunde petenţilor în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobate cu modificări prin Legea nr. 233/2002.

Urmare reclamaţiei dumneavoastră ne-am adresat RTFC Muntenia, care a cercetat cele reclamate şi în conformitate cu rezultatele acestor cercetări vă comunicăm următoarele:
Trenul 18202 din data de 23.11.2011 a fost format din două automotoare, utilizarea acestora fiind de 60%, respectiv de 80%.
În cadrul cercetării, personalul de tren a declarat că majoritatea călătorilor deţineau abonamente de călătorie iar pentru călătorii care nu deţineau legitimaţii de călătorie au fost emise bilete de taxare în tren. Astfel, la trenul 18208 din data de 23.11.2011 au fost emise 14 bilete de taxare în tren.
Facem precizarea că în toate situaţiile în care pot fi dovedite abaterile personalului propriu de la sarcinile şi obligaţiile de serviciu, acesta este tratat în conformitate cu prevederile Legii 53/2003 - Codul Muncii.

RTFC Muntenia a luat măsura intensificarii controalelor pe trenuri în vederea verificării legalităţii călătoriilor şi a modului în care îşi desfăşoară activitatea personalul propriu.

Regretăm nemulţumirea dumneavoastră şi doridu-vă ca pe viitor să aveţi călătorii plăcute, vă asigurăm că satisfacerea solicitărilor clienţilor este şi interesul nostru.
Cu stimă,
SNTFC "CFR Călători" SA
Biroul Relaţii cu Publicul


Cu stima
Marketing Marketing "

Răspuns din care înțeleg că trenul nu era arhiplin, dimpotrivă, erau locuri libere dar nu am vrut eu să mă folosesc de ele; iar cercetarea s-a bazat pe declarațiile personalului de tren de la care, probabil, se așteptau să spună ceva de genul: "castrați-ne, castrați-ne, sau-dacă vreți- eutanasiați-ne; ori ,sancționați-ne concediați-ne! ne e rușine de noi !"
Superb răspuns de la dl. sau d/na. Marketing Marketing! Superbă țară! ....

luni, 7 noiembrie 2011

"Cuprins"- un proiect interesant

Sîmbătă seara, în București, la Atelierul de Producţie, Artwe a lansat ”Cuprins”, un proiect cultural-educaţional, de încurajare a lecturii prin schimbul de cărţi între cititori.
Pentru o seară, Atelierul de Producţie a fost transformat într-un spaţiu de joacă educaţional, punând la dispoziţia participanţilor ateliere de dicţie, bune maniere, tarot, psihoterapie şi dezvoltare personală, public speaking, exerciţii de lectură activă şi interactivă, psihodramă, quilling, teatru pedagogic, teatru forum plus alte activităţi atractive susţinute de către Artwe şi alte organizaţii non-guvernamentale partenere (Incubator107, MindRoom, Asociaţia Creativ, Asociaţia Deschide-ţi Sufletul, Public Speaking, Alina Pertea).
După aproximativ patru ore de activităţi nonformale, am rămas la party cu cei de la Loungerie II pentru un live act provocator, după care Notsocommondj ne-a făcut să dansăm pînă după miezul nopții.
Accesul la eveniment s-a făcut pe baza donării (a cel puţin) unei cărţi, care se va regăsi ulterior în bibliotecile Artwe, amenajate special în locaţiile partenere.
Am fost și eu la eveniment, reprezentînd Asociația Tineri pentru Europa de Mâine, împreună cu Andrada Ioniţă. Am întîlnit tineri entuziaști și inteligenți, care m-au făcut să mă bucur că oamenii încă mai citesc, deși au și preocupări considerate uneori mai superficiale (au participat cu aceeași bucurie la atelierul nostru de lectură, ca și la cel de tarot).I-am încurajat pe tinerii participanţi să citească, să îşi împărtăşească părerile despre cărţi şi personaje, să se confrunte într-o "luptă" a ideilor, pentru a avea ultimul cuvânt. Otilia- pentru perseverența poznașă cu care și-a dorit să aibă ultimul cuvînt în mai toate dialogurile, Magda-pentru dorința de a fi premiată şi Liza- pentru tăria cu care a rezistat într-un "duel" mai special au fost premiantele noastre.
Am participat cu plăcere la jocurile propuse de Alina, am învăţat quilling împreună cu Mădălina de la Deschide-ţi sufletul, am trecut pe la atelierele de tarot, public speaking, teatru... am cântat şi am dansat... a fost o seară reuşită: educaţie şi divertisment, bună-dispoziție și bun-gust. Am cunoscut oameni speciali și pasionați de ceea ce fac.
Mulțumiri și felicitări lui Cristi Paraschiv, de la Artwe și celor care l-au ajutat !
Mai multe informații puteți găsi pe website-ul proiectului: http://www.artwe.ro/

vineri, 9 septembrie 2011

Un om = o carte

Un om = o carte. Gratis!
Pe Bulevardul Castanilor din Tîrgoviște este un anticar (eu prefer să-l numesc: un domn care vinde cărți vechi). Rareori trecătorii se uită la cărți și mult mai rar cumpără ceva.
Ieri întinsese cărțile pe jos, pe trotuar, și pusese din loc în loc afișe pe care scria: Un om = o carte. Gratis!
Oamenii se opreau, se uitau la cărți, le răsfoiau, alegeau cartea cu care să plece acasă.
(Nu știu dacă inițiativa se datora sfintei sărbători de ieri, ori evenimentelor dedicate Zilelor Cetății, știu doar că a fost o reușită și regret că nu am putut imortaliza și în imagini momentul!)
Un om = o carte

luni, 22 august 2011

Cum e cu legea pe la noi sau: mai bine hoț decît păgubaș

Proaspăt întoarsă din concediu, pe 16 august, descopăr că se umblase la dulapul din clasa mea (care nu are încuietori chiar sigure, dar era încuiat). Verific și constat că dispăruseră niște obiecte și niște bani.
O întreb pe femeia de serviciu cine a mai fost prin școală în perioada în care eu nu am mai trecut pe acolo. Spune că doar paznicii de noapte și îl anunță pe primarul localității, care supraveghea nu-știu-ce lucrări prin curtea școlii. Primarul zice că nu îl privește, că nu e problema lui, e problema școlii. Revoltătoare atitudine după părerea mea, întrucît știu că e angajatorul.
Aș fi anunțat poliția, să ia amprente, însă știu că directoarea școlii nu e de acord cu genul ăsta de acțiuni (au mai fost evenimente de acest tip în școală și s-au făcut doar cercetări locale, empirice). Fac o informare scrisă în care prezint ceea ce am constatat și mă duc să o înregistrez. Nu pot, deoarece oamenii sunt în concediu. Stric concediul directoarei cu un telefon, în care îi spun ce s-a întîmplat și cum am de gînd să procedez. Îmi spune (cum deja bănuiam) să nu... și mă asigură că vine luni (azi, 22 august) să rezolve cumva.
Azi a venit și m-a întrebat dacă am martori că acele obiecte erau în dulap (sigur că martori sînt elevii, dar ei sînt minori și nu se pune!) și îmi mai spune că eu sînt de vină, fiindcă nu mi-am protejat corect bunurile clasei.
Renunț la orice dorință de a afla ceva despre cineva, fiindcă mi se pare ridicolă intenția mea.
Dacă ar fi să ne gîndim la casa noastră, faptele se reduc la: cineva îmi intră în casă și îmi ia de acolo obiecte (în Codul Penal cred că se numește furt) și eu sunt vinovatul, pentru că nu mi-am încuiat bine casa. Recunosc, nu mai sînt de mult la curent cu legislația din România (de cînd prevederile legale se schimbă atît de des și se aplică haotic, ori nu se aplică de loc), dar mi se pare că, în astfel de situații e normal să cauți întîi hoțul și abia apoi să îl învinuiești pe păgubaș de neglijență.
Pînă atunci... hoțul neprins negustor cinstit, iar restul e... can-can!

miercuri, 27 iulie 2011

Folk You la a VII-a ediție - impresii personale














Joia trecută, în Vama Veche, a început a VII-a ediţie a Festivalului Folk You! Florian Pitiş.

Toate-s vechi şi nouă toate, aş zice şi eu cum a zis poetul.


Lista de invitaţi- controversată în opinia unora (nu puţini), la vederea numelui Puya (şi nu orice fel de invitat, ci susţinător de recital). Clar: organizatorii doreau să continue experimentul început anul trecut, cu introducerea în program a unor trupe de rock în recital, la finalul fiecărei seri. Experiment care anul trecut a dat rezultate bune, se pare, deoarece în acest an au fost şi mai multe invitate.
Ce am văzut/ ascultat: maeştri ai genului deja consacraţi (Ducu Bertzi, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru, Magda Puşcaş, Zoia Alecu, Alina Manole... şi mulţi-muuulţi alţii), pe domnul profesor-artist emerit Tudor Gherghe (cu o nouă lecţie de muzică, de cultură, de autoritate asupra unor dezlănţuiţi într-ale huiduitului), pe Marius Mihalache cu Irina Sîrbu (un alt experiment, dar unul bine primit), un Florin Chilian mai nervos, mai iritat şi mai iritant, mai scurt la program decît cel de anul trecut, trupe rock de bun gust şi de bună calitate (Taxi, Zdob şi Zdub, Holograf, Zob, Vama)...



Ce m-a mirat: reacţia exagerat de violentă a publicului la Puya (ţinînd cont că, înainte cu o seară, Guess Who fusese bine primit pe scenă), reacţia organizatorilor la atacul asupra lui Puya (întîrziată rău de tot apariţia lui Marius Tucă pe scenă cu o explicaţie şi cu doamna Anda Pittis)...


Ce m-a bucurat: apariţia unui loc special amenajat pentru persoanele cu dizabilităţi (din păcate, am aflat de existenţa acestui loc abia cînd Chilian s-a răstit la cei care ocupaseră fără drept locul); faptul că Florin Chilian a fost consecvent şi a dus pînă la capăt demersul, început cu o seară înainte, de a explica şi a susţine prezenţa lui Puya pe acea scenă...
Ce mi-a plăcut: atmosfera creată de publicul de folk (ca de obicei), faptul că Dan Teodorescu de la Taxi a tot venit şi re-venit pe scenă cu "dramele pe care nu vrea să le vadă în Vamă", chiar şi cu foi pe care erau versurile noului cîntec, foi împărţite în public...



Ce mă îngrijorează: faptul că evenimentul pare din ce în ce mai prost organizat, faptul că "dramele" de care vorbea Teodorescu în cîntec sînt tot mai aproape să se întîmple (un BMW cît un yacht îngropat în nisipul plajei mi s-a părut răzbunarea supremă!), faptul că publicul se manelizează (la un moment dat vine o mămică vamaiotă rău ca aspect şi întreabă dacă putem să-i facem un pic de loc să se aşeze şi ea cu un copilaş; ne strângem unii în alţii şi îi facem loc; şi vine ea cu copilaşul anunţat; şi cumnatul cu soţia lui; şi soacra ei-maaaare femeie, şi soţul ei, şi saci de dormit, şi sticle de vodcă, şi doze de bere, şi pahare de plastic, şi... noi ne tot strîngem, că ei erau în expansiune... copilaşul adoarme, iar ei beau şi fumează; mămica mai cîntă şi mai dansează, dar aspectul de vamaiotă păleşte printre ceilalţi membri ai familiei, cu lanţuri şi brăţări de aur atîrnînd de ei; cînd publicul era în picioare şi cînta cu "Moţu" Pittis "nu contează cît de lung am părul, important e...", doi pletoşi încercau să-şi croiască drum spre grupul lor; unul era gata-gata să calce pe copil; tatăl, băut bine, a sărit la el; băiatul şi-a cerut scuze, a explicat că nu avea de unde să ştie că acolo, în tot calabalîcul ăla, e un copil ... manelistul l-a luat la palme în timp ce îi zicea "bă, drogatule..."; cînd cei de pe plajă au intervenit, a sărit la nevastă-sa: "stai, fă, cu copilu, în pula mea"; bineînţeles, la plecare, tot gunoiul a rămas în urma lor, pe plajă...)






Ce pot să spun acum, după o săptămînă: nu mai sînt sigură că vreau să mă mai duc la Folk You şi la anul...
Ce vă mai pot arăta:



-marea: limpede, caldă, liniştită...

-un răsărit de soare văzut de la fereastra camerei mele
Ce vă pot spune: duceţi-vă în Vamă! O să vă placă!













duminică, 29 mai 2011

Al cincilea anotimp...

Am avut cîteva săptămîni în care am muncit extrem de mult. Inclusiv sîmbetele şi duminicile, ceea ce de obicei nu fac.
Uneori, eram atît de preocupată de ceea ce făceam, încît îmi dădeam seama că aproape uitam să respir. De fapt, uitam să mă bucur că încă mai respir!
În toată nebunia asta, mi-am făcut timp să merg la spectacol: era vorba despre domnul TUDOR GHEORGHE, cu "Al cincilea anotimp". Acolo, de la dumnealui, am aflat că au înflorit salcîmii.
Locuiesc la ţară, salcîmii sînt în faţa porţii mele; în mod normal, n-aş putea să ies din curte fără să îi văd, fără să le simt parfumul. Şi, cu toate astea, mi s-a întîmplat!
În dimineaţa următoare, i-am văzut şi le-am inspirat parfumul. Apoi am văzut albul-gălbui al florilor de soc, şi rozul florilor de măceş, şi roşul aromat al trandafirilor de dulceaţă... E mai, e florar, iar eu nu am avut timp să văd, să simt asta!
Au înnebunit salcîmii, dar nu mai avem timp să ne bucurăm de ei, nici măcar nu mai observăm frumuseţea din jurul nostru...
Al cincilea anotimp, un spectacol dedicat femeii de maestrul Tudor Gheorghe.
Al cincilea anotimp, o sintagmă pe care eu aş dedica-o fiecăruia dintre noi, timpului necesar ca fiecare să devină sieşi al cincilea anotimp, sărbătoririi faptului că ai ales să te bucuri de flori, de soare, de muzică, de timp...

sâmbătă, 23 aprilie 2011

De Paşte...

Tot caut, de ceva vreme, tihna și bucuria Paștelui copilăriei mele.
Poate le voi găsi, poate nu... pînă atunci, urez tuturor liniște și armonie în suflet și în casă, bucurii, clipe minunate petrecute alături de cei dragi. Să găsiți și să trăiți tihna și bucuria Paștelui de care vă amintiți cu drag!

marți, 12 aprilie 2011

Noi...

În anii '80, la şcoala din satul meu, era o femeie de serviciu care, la şedinţele de partid, îşi începea luările de cuvînt cu expresia: noi, cadrele didactice... Pe acelaşi model, în seara aceasta, l-am auzit pe Adi Minune (Adrian Simionescu pe numele lui) explicînd că: ANI ne verifică pe noi, toţi demnitarii, ca să nu comitem ilegalităţi.

miercuri, 23 martie 2011

Pisica pe acoperiş- ştire de televiziune

"Pisica pe acoperişul fierbinte"- un film celebru, făcut după o piesă la fel de celebră.
"Pisica pe acoperiş " - o ştire difuzată azi dimineaţă la Pro TV. Pe scurt, povestea era cam aşa: o pisică stătea de 6zile şi 6 nopţi pe acoperişul unei case, "n-a mîncat şi n-a băut" (spunea cineva, un martor care probabil monitorizase pisica); a venit poliţia animalelor, au venit iubitorii de animale, au venit pompierii... au luat-o cu vorbă bună, pisica nu-şi-nu! S-au căţărat după ea şi, cînd să o prindă, pisica hop! conform dotărilor native a sărit de pe acoperiş în curtea vecină!
Nu e prima pisică pentru care are loc o asemenea desfăşurare de forţe (bănuiesc că şi cheltuială pe bani publici). Nu e prima pisică despre care se dau ştiri. Dar pisica de azi vine după Iri, Moni, Pepe, Oana şi alte astfel de personaje care umplu programele de ştiri. Şi mă tot întreb de ce ne-or fi învăţat în facultate că ştirea-pentru a fi ştire trebuie să relateze despre ceva important, semnificativ sau neobişnuit, că trebuie să prezinte interes pentru public. Poate sînt eu prea de la ţară, dar pe aici pisicile cu asta se ocupă toată ziua: se caţără te miri pe unde, vînează vrăbii, şoareci, sar de peste tot şi cad mereu în picioare. A, de fapt îmi dau seama că greşesc: cu pisicile de la oraş povestea e alta... însă tot n-aş face din salvarea lor o ştire.
E criză... dar chiar şi de evenimente semnificative?

luni, 14 februarie 2011

Hotel în Parcul Chindia?

Parcul Chindia din Tîrgovişte este în pericol.
Povestea începe cu a fost odată...
Nişte minţi "îndrăzneţe" şi "inovative" s-au gîndit în 2008 să construiască acolo, pe malul lacului, un hotel. Hotărîrea consiliului local a fost anulată atunci printr-o hotărîre judecătorească, în urma unei acţiuni cu profund caracter civic (1200 de semnături strînse de la cetăţenii nemulţumiţi).
Şi continuă povestea cu: ... mai e şi acum că se întoarce...
În 2010, pe 27 decembrie, apare o altă hotărîre a consiliului local municipal (nr. 367), prin care se scoate "la licitaţie publică în vederea concesionării, pe o perioadă de 20 de ani, un teren în suprafaţă de 1882 mp... în vederea amenajării a 100 de locuri de parcare..." (http://www.pmtgv.ro/hot.html ).
La ce le-o trebui parcare în parc?!?
Se pare că ideea cu hotelul nu s-a pierdut, odată cu declararea ei ca fiind nelegală. Doar că acum hotelul trece prin parcare; sau începe cu o parcare...
Adevărul de seară din 6 ianuarie scrie despre acest subiect http://www.adevarul.ro/locale/targoviste/Hotel-modern-cu-parcare-in_locul_restaurantului_-Brotacei_0_403759995.html
La ce le-o fi de folos hotelul?!? Târgoviştea mai are hoteluri şi nu-mi prea vine-a crede că dau pe-afară de clienţi! E drept, hotel pe malul lacului, în parc, la o aruncătură de băţ de ruinele Curţii Domneşti... altă Marie, desigur, cu altă pălărie...! (Nici măcar nu ştiu dacă e cazul să vorbim despre culoarea politică a participanţilor la acest masacru...)
Nu locuiesc în Tîrgovişte, dar parcul ăla mi-e drag de cînd eram copil... nu l-aş vrea distrus...
Dacă vă abordează tineri (sau mai puţin tineri) voluntari, cu rugămintea de a vă da semnătura pentru a împiedica această acţiune, nu-i refuzaţi, vă rog!!!

Check out videos from Vama