Îmi place (5)

Iarna.
Iarna cu zăpadă. Cu troiene. Cu viscol.
Da, îmi place pentru că îmi aduce aminte de copilărie. Copilăria mea se întîmpla pe vremea cînd nu era nicio surpriză să ningă iarna, când şcolile se închideau pînă treceau "capriciile" anotimpului alb. Aveam timp. Şi atunci citeam cărţile împrumutate de prin diverse biblioteci (şi le înapoiam- fără să mă fac că am uitat de ele-, intacte, pentru că nu era frumos altfel-aşa am fost educată, ce să fac!), sau ieşeam cu ceilaţi copii la săniuş (pînă cînd seara se lăsa) şi ascultam poveşti la gura sobei, poveşti spuse de bunicii mei sau de bătrînii lor prieteni (pe care cui nu îi avea i se recomanda să şi-i cumpere). Nu aveam curent electric (că nu ne dădea Ceauşescu, ori pentru că se rupeau stîlpii şi cablurile), dar aveam lumînări, şi lemne care trosneau în foc, şi pîine ori turtă de mălai coaptă de bunica în cuptorul sobei, şi boabe fierte şi poveşti despre ierni încă şi mai aprige de-atît. În iernile acelea, nu se sfiam de obrajii îmbujoraţi, nici de ciorapii ori căciulile de lînă.
Vieţile noastre nu deveneau imposibile, nici nu-şi pierdeau sensul cînd zăpada ne ajungea peste genunchi.
Da, îmi place şi pentru că îmi aduce aminte de adolescenţă. Idilele şi poveştile de dragoste deveneau şi mai intense în încercarea de a-şi ţine echilibrul pe gheaţă. Hainele şi mănuşile groase făceau ca îmbrăţişările şi ţinerile de mînă să fie mai strînse, fularele răsucite în jurul gîtului lăsau loc de sărutări furate. Pe-atunci, viscolul nu ne speria în coduri colorate la televizor, nici sufletele, nici minţile nu ne erau răvăşite ori frînte de nevrozele traiului de zi cu zi.
Îmi place iarna chiar dacă pe mulţi îi supără, ori chiar îi îngrozeşte.

Fericire

Sîmbătă...
În general, zi liberă...
Ora 8:00... zăpadă.Copilăreală. Joacă.
10:oo... ONG-istă (Tineri pentru Europa de Mîine, întîlnire de proiect). Profesor. Moderator de grup...
12:00... psiholog. Consiliere. Dezvoltare personală. Sprijin emoțional...
15:oo...televiziune (Columna TV). Invitată la emisiune. Dat cu părerea. Dezbatere. Cunoștință nouă: Tudor-senzațional!...
17:00... un ceai. Prieteni vechi. Revedere cu surprize...
19:oo...teatru. Prieteni dragi...
20:30...cina. În familie...
Am tendința să devin ocupată (am avut o perioadă în care devenisem dependentă de muncă. Și obosită.). Ocupată am fost și azi. Dar am învățat un lucru foarte important: să îmbin armonios munca, relaxarea, plăcerea. Și mă simt bine. Un pic obosită, dar fericită.
Cînd eram în facultate am scris un eseu despre fericire; adică pe trei pagini am demontat conceptul... și am demonstrat că nu există fericire. Probabil că așa l-aș scrie și acum... însă aș adăuga că, din cînd în cînd, fiecare dintre noi poate înțelege la ce se referă cuvîntul. Fericire...

Profesionistul competent- specie pe cale de dispariție

Ceea ce se întîmplă zilele acestea cu Domnul Doctor Raed Arafat mă face să nu mă mai mir de nimic din ceea ce se întîmplă în țara asta.
Miniștri, manageri, consilieri, directori... incompetenți, deseori neavînd legătură profesională sau legală cu postul pe care ajung să îl ocupe, numiți în funcție peste noapte în diverse instituții ale statului... wooow! a fost o vreme cînd mi se părea că stă soarele să nu mai răsară din cauza asta! M-am înșelat de fiecare dată: soarele a răsărit din nou, iar neavenitul a rămas liniștit în funcție. Nu numai atît: subordonații lui (oricît de competenți ar fi fost ei și oricît de nemulțumiți&oripilați de sus-pomenita numire) au devenit și mai subordonați, și mai obedienți, fiindcă- de regulă- li se spunea: dacă nu îți convine, ești liber(ă) să pleci !
Ei, și a venit rîndul SMURD! Și a inițiatorului/creatorului său. Cine pleacă din funcție...? ghici ciupercă...! a lansat președintele Băsescu provocarea. Și... gata! Unul dintre puținii profesioniști competenți în domeniul său de expertiză, care era omul potrivit la locul potrivit, a fost nevoit să părăsească funcția pe care o ocupa cu onoare, cu onestitate, funcție în care făcea treabă uimitor de bună pentru România zilelor noastre. Cum rămîne cu omul care sfințește locul?!?
Așa cum spuneam, specie pe cale de dispariție (dacă nu o fi dispărut deja!) și nimeni nu face să devină o specie protejată. Dimpotrivă!

P.S. Apreciez ieșirea în stradă a mureșenilor. Ar putea deveni prilej și pretext pentru o nouă revoluție? Sănătatea sănătății poate fi argument pentru sănătatea nației?
P.P.S. După celebra "iarna nu-i ca vara", Băsescu tinde către o nouă performanță: să repare/înlocuiască ceva ce nu este stricat, ceva ce funcționează foarte bine.