luni, 16 aprilie 2012

Primăvara... episoade...

Un amic din Brașov scria pe blogul lui despre primăvară, așa cum se vede prin curtea și pe la geamul lui: http://2urbietorbi.wordpress.com/2012/04/09/prin-curte-pe-la-geam-primavara/
Textele lui sînt mereu o încîntare, iar fotografiile care le însoțesc sporesc minunea. Am citit, am privit și mi-am dat seama că primăvara lui e în alt episod față de primăvara mea.
La mine, brîndușele și ghioceii s-au dus de multă vreme, la fel viorelele și toporașii; floarea paștelui și-a scuturat și ea petalele. Prin pădure doar untișorul (numit și grîușor prin alte locuri- Ficaria verna- salată minunată pentru carnea de miel)

și brebeneii (Corydalis cava) mai încîntă privirile căutătorului de minuni înflorite.



Acasă, în grădină, zambilele și narcisele mă salută cu ultimele adieri parfumate și lasă locul lalelelor. Zarzării au nins alb petalele lor, vișinii și cireșii s-au grăbit să le ia locul, iar merii și perii abia așteaptă să-și răsfețe florile la soare.


Urmează episodul florilor de liliac, al socului și al măceșului, al puilor ieșiți din ou, care se pregătesc să învețe zborul...

luni, 2 aprilie 2012

C-o fi, c-o păţi, ce va fi pe la copsi?!?

Experiența mea cu copsi e cunoscută celor ce-au trecut/ citit pe-aici:
http://confidentze.blogspot.com/2009/07/c-o-fi-c-o-pati-copsi.html și

http://confidentze.blogspot.com/2009/09/logica-copsi-sau-cum-sa-fii-psiholog-in.html .
Noua poveste nu mai este una personală, e una de anvergură... însă aș fi curioasă cîți dintre cei care au comentat pe-aici (în calitate de pățiți) aderă la războiul iscat de Dispoziția președintelui Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 1/2012, război care pare mai degrabă (desigur, păstrînd proporțiile) o încercare similară cu cea din 1989. Dispoziția de care pomeneam a fost urmată de o petiție on-line, semnată de vreo 2000 de persoane (nu toți psihologi), din cei aproximativ 12 000 (psihologi) care se spune că ar fi în România. Apoi a venit un e-mail, de la președinta filialei noastre, care ne informa în legătură cu dispoziția, ne spunea că putem cere lămuriri și că ne putem exprima opinia, putem face sugestii, propuneri în legătură cu textul publicat deja în Monitorul Oficial, fiindcă opiniile noastre, prin dumneaei, vor ajunge la București cu ocazia ședinței de la colegiu, din 15 martie.
Răspund că "a cere o opinie despre conținutul unui text care deja a fost publicat în M.O. mi se pare un gest tardiv și ilogic. De ce nu ni se cer opiniile înainte de a lua astfel de decizii? De ce nu se deschide un forum/ grup de discuții unde să își poată exprima părerea fiecare membru copsi înainte ca ceea ce se decide să devină normă? " și mi se răspunde sec (zic eu) că, dacă vreau să pun întrebări direct la colegiu să intru pe site, în stînga e LOGIN... deși cine a intrat pe site știe că nu există un forum sau un spațiu similar... vin apoi (prin aceeași președintă) informații suplimentare, că nu mai e pe 15, e pe 26 întîlnirea, că nu mai e 1 martie, e 1 aprilie timbrarea, că să ne exprimăm opiniile pe site... același site unde nu poți posta opinii... Apare și un așa-numit "manifest pentru demnitatea profesiei..." sub semnătura unui psiholog numit Ciprian Munteanu, în care explică în multe vorbe de ce dispoziția cu pricina e de bine (mai ales pentru psihologii tineri, se pare din mesajul primit).
Ei... și de aici intră în peisaj greii: alt e-mail, altă poziție: comisiile de clinică, cea educațională și cea de disciplină decid că dispoziția nu e de bine. Președintele colegiului intervine și spune că ba e și argumentează cu un document de la o firmă de avocatură cu nume răsunător. Azi, prin intermediul președintei de filială Argeș via președinta noastră, primesc un nou e-mail, cu documente atașate, opinia d-lui Duvac (contra dispoziției) și părerea unui avocat ("neplătit de cpr" ), din care reiese că dispoziția nu.... , dar ... wooow!... și că președintele... wooow! ... ar trebui să fie cercetat disciplinar, suspendat din funcție pe perioada cercetării și..."SPER SA NU FIE NEVOIE DE SESIZAREA COMISIEI DE CLINICA PENTRU A STABILI IMPOSIBILITATEA EXERCITARII FUNCTIEI DIN MOTIVE PSIHOPATOLOGICE!!!" - se încheie comunicarea cu interpretarea.
Deja devine interesant de așteptat replica, nu-i așa?

Să mai întreb? .... : Oare cum o fi ajuns Mihai Aniței în funcția în care este? Și cum a stat în acești ani în funcție?

Ca post-scriptum, voi încheia cu cuvintele scrise de dl. Bolcu Emil Ionel din Timișoara (sper să-mi permită să-l citez): A face parte dintr-o asociatie profesionala ar trebui sa fie un drept, nu o obligatie, mai ales intr-o profesie considerata "libera" si cu o diploma care iti da dreptul sa profesezi. Legea 213/2004 a oficializat existenta unui monopol controlat de un grup cu interese comune. Colegiul este un organism dictatorial, centralizat si politienesc, functionand pe baza unor mentalitati ce au supravietuit epocii comuniste; nu ne reprezinta interesele si nu ne apara cauza, ci ne controleaza si exploateaza. Dispozitia 1/2012 este doar ultima concretizare a unei stari de fapt. A lucra este dreptul fiecarui psiholog, nu o favoare conditionata de inregimentare si obedienta si fiecare psiholog isi asuma responsabilitatea pentru activitatea sa profesionala. O asociatie profesionala care sa ne reprezinte interesele trebuie construita pe alte baze, pe alte principii, in primul rand pe respect reciproc.
O singură remarcă îmi permit să fac: deși greii au ieșit la atac, cei care împărtășesc opinia domnului Bolcu vorbesc despre colegiu, nu doar despre președinte și dispoziția lui!

Check out videos from Vama