duminică, 29 noiembrie 2009

Post scriptum la "Fapte de viaţă...."

Nea Petrică, personajul din postarea anterioară, a murit.
Mutat din spital în spital, din secţie în secţie, internat şi externat în mod repetat, cerând să fie trimis la un spital din Bucureşti, sperând că astfel va avea o şansă la viaţă....
Nea Petrică a murit...
Dumnezeu să-l odihnească !

marți, 3 noiembrie 2009

Fapte de viaţă în România de azi

Această postare va reuni două poveşti: una pe care am vrut s-o numesc "Oraşul portocaliu" şi alta căreia i-aş fi zis: "Credeam că n-o să mă mai uimească nimic din ţara asta !"
Tîrgoviştea este un oraş portocaliu: consiliul judeţean, consiliul local... toate sunt portocalii. Afişe şi bannere portocalii au împînzit oraşul. Taxiurile (pentru că bunul mers al taximetriei se face prin bunăvoinţa primăriei) au afişe cu Băsescu pe lunetă. (M-am întrebat ce mi-ar răspunde un şofer de taxi dacă eu, client, i-aş cere să scoată afişele de pe geam, pentru confortul meu de plătitor...). Pe uşa şi pe geamurile fast-food-ului meu preferat sunt afişe cu Băsescu. Nu pot să intru, că se uită la mine; nici n-aş putea să mănînc, din acelaşi motiv !
Astăzi am mers cu un amic spre Tîrgovişte, unde aveam de ajutat un domn de 50 de ani, prieten de-al lui. Pe drum ne-am intersectat cu vreo 20 de autobuze, portocalii şi ele; turiştii electorali, parcă aşa le zice. Probabil că se deplasau să îngroaşe rîndurile aplaudacilor din Oltenia, parcă pe acolo e Băsescu în turneu zilele astea.
Domnul care avea nevoie de ajutor era grav bolnav. După două săptămîni de stat în unul din spitalele oraşului, timp în care starea lui de sănătate s-a înrăutăţit, un medic a hotărît că este bun de externat. E singur şi nu poate apela decît la prieteni.
Cînd am ajuns la el, era aproape de colaps.
Am chemat salvarea.
Am aşteptat mai bine de-o jumătate de oră în faţa blocului. În acest timp, am avut ocazia să văd 5 persoane, toate vîrstnice, căutînd prin containerele de gunoi ceva resturi comestibile. În fericitul oraş portocaliu !
A venit, în sfîrşit, şi ambulanţa. Asistenta s-a învîrtit puţin pe lîngă omul bolnav şi a decis că trebuie transportat la spital.
Cum să-l coboare de la etajul 3? Omul are destul de multe kilograme şi e deja foarte-foarte rău.
Cheamă pompierii.
Am crezut că nu e adevărat !
Patru băieţi tineri (şi nu prea vînjoşi) plus şeful din dotare. Băieţii echipaţi ca la foc.
Încă vreo 30 de minute: pompierii parlamentau cum să-l coboare pe om, şeful lor completa nişte hîrtii, asistenta se întreţinea cu vecinii, în faţa blocului...
L-au pus cu mare efort pe un scaun care avea şi nişte tije, l-au scos din casă şi a început circul pe scări. Locul strîmt, echipamentul voluminos şi greu, gîfîiau şi transpirau...după un etaj...odihnă (nu-mi dau seama dacă echipamentul sau condiţia fizică era de vină !). Amicul meu n-a mai răbdat: i-a dat la o parte pe doi, cei mai obosiţi, a pus mîna pe una din tije şi l-a adus împreună cu ceilalţi doi la ambulanţă.
Apoi... scenariul din "Moartea domnului Lăzărescu": spitalul judeţean, transfer la alt spital din oraş... n-am mai putut suporta, am plecat acasă.
Credeam că n-o să mă mai mire nimic în ţara asta. Ba da, am aflat că serviciul de ambulanţă nu mai are brancardieri. Că pompierii, în afară de faptul că dau jos de prin pomi pisici care şi-au pierdut calităţile speciei, cară şi bolnavi către ambulanţă...
În oraşul portocaliu şi cred că în multe alte oraşe (portocalii sau nu) din această ţară !

Am întîlnit un funcţionar amabil !

Azi am avut nişte documente de legalizat.
Am intrat într-un notariat, la întîmplare. Tipa de la secretariat m-a privit încruntată şi m-a întrebat: "Dumneavoastră ?" În subtext se putea "citi": vreţi ceva sau aţi intrat degeaba, doar ca să fiu obligată să fac conversaţie ?
Am ieşit, fără alte comentarii, şi am intrat în biroul notarial din blocul următor. Altă persoană, altă atitudine . O domnişoară (sau o tînără doamnă), cu zîmbetul pe buze, cu amabilitate în voce şi în gesturi... i-am spus ce doresc... da, imediat, luaţi loc cîteva minute, mi-a răspuns. Şi, într-adevăr totul a mers rapid şi bine.
Îmi pare rău că nu ştiu sigur numele persoanei (pe documentul legalizat este doar semnătura indescifrabilă, iar pe ştampilă este numele Beznoiu Gabriela), dar voi scrie numele organizaţiei care a angajat-o: Biroul Notarilor Publici Asociaţi VERITAS, din Tîrgovişte.
Mulţumesc, oricum, că mai există şi angajaţi/ funcţionari amabili !

Check out videos from Vama