joi, 27 mai 2010

Schimbări.... schimbări...

Deşi sînt crescută şi educată în spirit tradiţionalist, nu pot spune despre mine că mă opun schimbării. Cu condiţia ca schimbarea să fie făcută cu cap.
Mă tot uit în jurul meu şi mă mai minunez (încă) de unele schimbări.
Din oraşul Găeşti a dispărut librăria. În locul ei s-a făcut sediu de partid. După ani buni, în oraşul fără librărie a apărut un domn cu o tarabă cu cărţi. Apoi, domnul Costică Oancea a făcut dintr-o dugheană un magazin de unde se pot cumpăra cărţi. Felicitări domnului Oancea, pentru curaj!
În timp ce locuitorii oraşelor se plîng de asfalt şi de beton, vecinii mei se tot înconjoară de betoane: taie pomii din curte să se vadă mai bine casa, betonează curtea, pe care apoi o înconjoară cu garduri înalte din ciment...
În urmă cu vreo două seri am văzut-o pe Elena Udrea (parcă la Realitatea tv), schimbată mult, muult. Nu mai croşeta, nici nu dădea cu mopul, dar nici nu mai era roz, decoltată şi machiată. Maaare schimbare! Criza o fi de vină? Sau ipocrizia?
Azi am întîlnit alte două mari schimbări:
- pe criza asta, cînd cadrele didactice se pregătesc de grevă, se construieşte o ditamai clădirea pentru noul sediu al inspectoratului şcolar;
- cinematograful Independenţa din Tîrgovişte, singurul care mai rămăsese în oraş, dar care şi-a pierdut de ceva vreme funcţia de bază, găzduieşte o expoziţie cu vînzare. Expoziţie de haine, cică. La intrare te izbesc standurile cu chiloţi. Acolo stăteau afişele altădată...

luni, 24 mai 2010

Duminica Rusaliilor

Este o zi minunată prin frumuseţea sa şi prin magia ritualurilor pe care le aduce cu sine. Aşa o vedeam cînd eram mică, aşa o văd şi acum.
Este ziua cînd spiritele celor morţi, ridicate în Joia Mare, se întorc în ţărîna veşnică. Pentru a-şi găsi mai uşor calea, drumul care porneşte de acasă către biserică le este presărat cu crengi de tei şi cu frunze de nuc. Miroase dulce a salcîm înflorit. Cimitirul este animat, parcă întreaga sfîntă liturghie s-a mutat acolo. Mormintele sunt şi ele acoperite cu tei şi cu frunze de nuc. Se împart vase de lut, împodobite cu flori, umplute cu orez cu lapte, căpşuni şi cu primele cireşe ale anului. Aroma amăruie a nucului se amestecă cu parfumul suav al lămîiţei şi al primilor trandafiri şi cu dulcele-acrişor al vinului cu care se stropesc mormintele cînd bate toaca.
După-amiaza este a celor vii; se reînnoiesc jurămintele de credinţă şi de loialitate între verişori, surate, un fel de frăţie de cruce, pecetluită cu schimbul de bunătăţi care pot fi împărţite.
La anul va fi la fel: magie, ritualuri vechi, parfum de flori şi de verde-crud, cireşe, bucurie împărtăşită cu cei dragi.

vineri, 14 mai 2010

Nu eu !

Preambul:
Marinică este un băieţel de 8 ani. Şi nu este unul dintre cei cuminţi! De aceea, chiar şi cînd nu este el vinovatul, la întrebarea : cine a.....? în loc de răspuns ceilalţi copii îşi îndreaptă degetul arătător către el. Iar el - vinovat sau nu- şi-a făcut obiceiul de a spune NU EU! chiar înainte ca adultul să apuce să rostească întreaga întrebare.

Cam asta se întîmplă în ultima vreme. La alt nivel, la altă scară. Băsescu e în tot şi în toate (cum era într-o vreme partidul!). Orice s-ar spune despre el, invariabil răspunde: NU EU!
Guvernul Tăriceanu a dus ţara la dezastrul în care se află. Cine l-o fi pus prim-ministru? NU EU!
L-a lovit/ împins pe copil? NU EU!
Cine a furat mai mult la alegeri? NU EU!
A promulgat legea privind majorarea salariilor din învăţămînt. Ieri l-am auzit spunînd ceva de genul: NU EU! Adică, a explicat că, dacă fusese votată cu o aşa de mare unanimitate putea el să nu o promulge?
Azi văd imagini de la protestele din stradă. I se spune trădător, dictator, este făcut răspunzător... Ce ne-ar răspunde? Probabil: NU EU!
Mă tot întreb cum de mai este preşedinte. Fiindcă toţi cei pe care-i ştiu, întrebaţi fiind cine l-a votat, răspund: NU EU!

miercuri, 5 mai 2010

CHEMAREA PĂSĂRII DE-ACASĂ - aripă a PPR

Tudor Gheorghe nu se dezminte. Aşa cum el însuşi o spune, a fost şi este un adept al PPR (Partidul Poeziei Române), partid de care nu se dezice.
Chemarea păsării de-acasă este noul spectacol al marelui artist, spectacol conceput pe versurile poetului Mircea Micu.
De ce tot scriu despre Tudor Gheorghe?
Pentru că m-a făcut să descopăr şi să înţeleg frumuseţea şi sensurile adînci ale poeziei.
Pentru că mi se pare uimitor cum un om cu o chitară umple o scenă şi întreaga sală, oricît ar fi ele de mari.
Pentru că la concertele domniei sale vin oameni de toate vîrstele, lucru care rar se mai întîmplă azi.
Pentru că în fiecare spectacol face şi educaţie (atingînd diverse laturi ale acesteia), urmînd principiul ridendo castigat mores.
Pentru că....Tudor Gheorghe e Tudor Gheorghe !

Check out videos from Vama