Ieri mi s-au furat actele şi banii. În Tîrgovişte. Am observat seara, cînd am ajuns acasă. Bănuiam că trebuie să fac o plîngere la poliţie, dar nu era cazul să mă întorc în oraş, mai ales că nu-mi fac iluzii că vor rezolva problema.
Am vrut să aflu cum trebuie să procedez, prin urmare azi, după programul de lucru de la serviciu, m-am dus în Găeşti. Întîi la poliţie, unde era serviciul de evidenţa populaţiei în urmă cu cîţiva ani. Ofiţerul de serviciu ţipa la un coleg (probabil un subordonat de-al lui) şi, în acelaşi timp, vorbea la un telefon mobil. Am intrat şi am spus "bună ziua!". Nu m-a băgat în seamă; îmi era clar că nu poate vorbi, dar nici măcar nu a schiţat vreun gest cu care să mă îndemne să aştept, deci am închis uşa şi am încercat să mă orientez cu ajutorul săgeţilor de pe pereţi care indicau diverse departamente. Am ales unul cu multe iniţiale al căror înţeles nu-mi era cunoscut şi m-am îndreptat spre acel coridor. Ofiţerul de serviciu iese şi strigă şi la mine: Dumneavoastră,... încotro? (Ori mă consideră şi pe mine subordonatul lui, ori aşa vorbeşte el: tare şi răstit.) I-am spus ce caut şi a strigat iar: Şi de ce nu întrebaţi? Îi povestesc că am vrut să întreb, dar am văzut că e ocupat şi nu am vrut să îl deranjez de la convorbirile pe care deja le purta. Corect era să-i fi spus că nu s-a deranjat să mă bage în seamă. Mi-a zis că nu era ocupat, timp în care încă ţinea telefonul la ureche (pe celălalt îl expediase), şi mi-a zis că evidenţa populaţiei s-a mutat la primărie.
Mă duc la primărie. O funcţionară înţepată rău de tot (tonul vocii şi atitudinea îmi creau impresia că încă mai are viaspa în cur- cer scuze celor mai sensibili la anumite cuvinte! ) mi-a spus că, dacă e furat trebuie să fac plângere la poliţia Târgovişte (alt drum...!, timp pierdut...! nu-mi surîde varianta!). Şi dacă îl dau pierdut? întreb cu o rază palidă de speranţă. Atunci puteţi completa această cerere, îmi spune şi mi-o arată. Întind mîna să o iau, dar NU ! Nu azi, mîine între 8 şi 12. Îi spun că în acel interval orar sunt la serviciu şi îmi spune că toată lumea e la seviciu la ora aia.
Acest răspuns deja m-a blocat: dacă sunt conştienţi că e ora la care oamenii lucrează, de ce poţi să faci cerere pentru eliberarea actului de identitate doar în acel interval de timp? Ca să rămîi fără serviciu? Ca să le oferi şefilor posibilitatea de a-ţi mai "tunde" din salariu? Ca să-ţi arate pur şi simplu că tu eşti la mîna lor, nicidecum că ei sunt în slujba cetăţeanului plătitor de taxe şi impozite?
De ce? Pentru că oamenilor le place să-și facă unii altora confidențe. Pentru cine? Pentru cei care nu au uitat să iubească. Pentru cei care nu au uitat să se iubească. Pentru cei care vor să învețe să iubească. Pentru cei care vor să învețe să se iubească. Pentru cei care au o opinie și vor să ne-o împărtășească.
Se afișează postările cu eticheta poliţişti-miliţieni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poliţişti-miliţieni. Afișați toate postările
miercuri, 8 septembrie 2010
joi, 17 iunie 2010
Poliţia la datorie !
M-am liniştit! Poliţia română lucrează din greu !
Azi, pe la 11, în Târgovişte, gălăgie multă.
Cine tulbura liniştea publică? Un poliţist nervos şi agresiv, care- împreună cu alţi doi colegi de-ai săi - prinseseră trei bătrîne vînzînd sunătoare, coada-şoricelului şi mărar. Una dintre ele încerca să îi explice cît de săracă şi de amărîtă este (ca şi cum condiţia socială nu se vedea suficient de bine pe ea însăşi!), poliţistul nu-şi-nu: atitudinea, tonul, vorbele pe care le folosea, totul era de o agresivitate exagerată. În plus, raportul de forţe mi s-a părut ridicol: trei "organe" pentru trei băbuţe... Unul, ceva mai calm o interoga pe una mai cooperantă:
-Data naşterii?
-...23...
-Asta ce e?
-Luna... (nu făcea mişto de el, era doar speriată)
-...23..poate ziua...
-Da, ziua, zice ea îngrijorată să nu-l enerveze şi pe ăsta...
Cunosc genul, am şi eu o vecină: averea ei? găinile şi un pui de vişin. Strînge ouăle cu mare grijă şi pleacă să le vîndă la Tîrgovişte. Trebuie să vîndă vreo 20 doar ca să-şi plătească drumul; dacă mai vinde încă pe atît, poate să îşi cumpere o sticlă de ulei; vara- pe vremea asta- dacă reuşeşte să vîndă o găleată de vişine, îşi cumpără şi zahăr. Pensia abia-i ajunge de medicamente şi de pîine!
Tocmai pentru că ştiu despre ce este vorba, atitudinea celor trei poliţişti m-a îngrozit. Cel mai rău a fost că aş fi vrut să intervin şi nu am ştiut ce şi cum să fac! Organul era la datorie şi aplica legea! Mi-a părut rău că nu am un telefon sau alte mijloace cu care să-i fi putut filma... era o scenă de văzut! Nu le ştiu numele, nici gradul, dar maşina cu care erau era înmatriculată cu MAI 27785.
Mai grav, zic eu e faptul că la vreo 500 de metri mai încolo, erau patru maşini ai căror proprietari fac taximetrie la negru. Sunt zilnic acolo, toată lumea îi ştie... poliţia însă nu-i vede!
Peste vreo jumătate de oră, cei trei se întorceau la sediul poliţiei municipale, făcîndu-şi vînt cu-probabil-foile pe care tocmai întocmiseră procesele verbale vînzătoarelor de nimic şi, mai ales, ocolind cu grijă străduţa pe care taximetriştii clandestini îşi aşteaptă clienţii!
E bine de ştiut: ce poate să facă un cetăţean ca mine, sau ca tine, în astfel de împrejurări?
Azi, pe la 11, în Târgovişte, gălăgie multă.
Cine tulbura liniştea publică? Un poliţist nervos şi agresiv, care- împreună cu alţi doi colegi de-ai săi - prinseseră trei bătrîne vînzînd sunătoare, coada-şoricelului şi mărar. Una dintre ele încerca să îi explice cît de săracă şi de amărîtă este (ca şi cum condiţia socială nu se vedea suficient de bine pe ea însăşi!), poliţistul nu-şi-nu: atitudinea, tonul, vorbele pe care le folosea, totul era de o agresivitate exagerată. În plus, raportul de forţe mi s-a părut ridicol: trei "organe" pentru trei băbuţe... Unul, ceva mai calm o interoga pe una mai cooperantă:
-Data naşterii?
-...23...
-Asta ce e?
-Luna... (nu făcea mişto de el, era doar speriată)
-...23..poate ziua...
-Da, ziua, zice ea îngrijorată să nu-l enerveze şi pe ăsta...
Cunosc genul, am şi eu o vecină: averea ei? găinile şi un pui de vişin. Strînge ouăle cu mare grijă şi pleacă să le vîndă la Tîrgovişte. Trebuie să vîndă vreo 20 doar ca să-şi plătească drumul; dacă mai vinde încă pe atît, poate să îşi cumpere o sticlă de ulei; vara- pe vremea asta- dacă reuşeşte să vîndă o găleată de vişine, îşi cumpără şi zahăr. Pensia abia-i ajunge de medicamente şi de pîine!
Tocmai pentru că ştiu despre ce este vorba, atitudinea celor trei poliţişti m-a îngrozit. Cel mai rău a fost că aş fi vrut să intervin şi nu am ştiut ce şi cum să fac! Organul era la datorie şi aplica legea! Mi-a părut rău că nu am un telefon sau alte mijloace cu care să-i fi putut filma... era o scenă de văzut! Nu le ştiu numele, nici gradul, dar maşina cu care erau era înmatriculată cu MAI 27785.
Mai grav, zic eu e faptul că la vreo 500 de metri mai încolo, erau patru maşini ai căror proprietari fac taximetrie la negru. Sunt zilnic acolo, toată lumea îi ştie... poliţia însă nu-i vede!
Peste vreo jumătate de oră, cei trei se întorceau la sediul poliţiei municipale, făcîndu-şi vînt cu-probabil-foile pe care tocmai întocmiseră procesele verbale vînzătoarelor de nimic şi, mai ales, ocolind cu grijă străduţa pe care taximetriştii clandestini îşi aşteaptă clienţii!
E bine de ştiut: ce poate să facă un cetăţean ca mine, sau ca tine, în astfel de împrejurări?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Check out videos from Vama

