Ziua Educaţiei Nonformale

Știai că la şcoală poţi învăţa despre gravitaţie urmărind un film cu Superman?

Ai fost vreodata la o casă de cultură unde fotografiile îţi vorbesc?

Ai participat vreodată la o piesă de teatru pentru care tu alegi finalul?

Ai auzit că într-o bibliotecă poţi citi şi oameni, nu doar cărţi?

Ai ieşit vreodată la o vânătoare de comori în localitatea ta?

Te-ai gândit vreodată câte poţi învăţa printr-un proiect derulat de un ONG?

Vino şi TU la ZIUA EDUCAŢIEI NONFORMALE!

O să descoperi că şi TU înveţi oriunde, tot timpul!

Unde se întâmplă? În Parcul Chindia Târgovişte, la Terasa Millenium.

Când se întâmplă? Sâmbătă, 29 septembrie 2012, începând cu ora 11:00

Ce se întâmplă?

Exerciţii şi activităţi de dezvoltare personală
Persoana de contact: Liliana-Daniela Chivulescu, tel. 0766367727

Eveniment organizat în cadrul Zilei Educaţiei Nonformale de către “Ştefan şi Chivulescu”-Societate Civilă Profesională de Psihologie

Mai multe detalii pe blogul http://nonformalii.wordpress.com/ sau pe facebook la http://facebook.com/educatienonformala

Ziua Educaţiei Nonformale este organizată în cadrul proiectului N.O.N.F.O.R.M.A.L., proiect co-finanţat de către Comisia Europeană prin Programul Învăţare pe toată Durata Vieţii.

Proiectul N.O.N.F.O.R.M.A.L. este implementat de către Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile împreună cu partenerii săi: Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.

A fost frumos, interesant, educativ, util...

În raniţa fiecărui soldat...

Azi am primit decizia: sînt director de şcoală. Nu e motiv de bucurie pentru mine, din mai multe considerente:
-nu-mi doresc funcţia, fiindcă nu mă reprezintă
-fiind învăţătoare, nu pot fi degrevată de ore (deci muncesc cel puţin dublu, pentru acelaşi salariu)
-sînt şi formator, şi psiholog, şi membru fondator al unei organizaţii pentru tineri, care are proiecte în derulare...
Veneam de la cursul pe care îl ţin pentru învăţătorii care vor preda la clasa pregătitoare. Cu un rucsac în spate, în care le dusesem de dimineaţă suportul de curs. După o zi plină, cu10 ore de muncă, cu decizia în rucsac, căreia i-am adăugat ştampila şcolii (proaspăt primită), am zis şi eu ca Napoleon: în raniţa fiecărui soldat se află bastonul de mareşal. Fiindcă, zău, aşa mă simţeam în acel moment.

P.S. Aşa cum am procedat pînă acum, cu tot ce am făcut de-a lungul timpului, voi face tot ce pot să nu dezamăgesc aşteptările celor care s-au bucurat de decizia pe care am primit-o astăzi !

Primăvara... episoade...

Un amic din Brașov scria pe blogul lui despre primăvară, așa cum se vede prin curtea și pe la geamul lui: http://2urbietorbi.wordpress.com/2012/04/09/prin-curte-pe-la-geam-primavara/
Textele lui sînt mereu o încîntare, iar fotografiile care le însoțesc sporesc minunea. Am citit, am privit și mi-am dat seama că primăvara lui e în alt episod față de primăvara mea.
La mine, brîndușele și ghioceii s-au dus de multă vreme, la fel viorelele și toporașii; floarea paștelui și-a scuturat și ea petalele. Prin pădure doar untișorul (numit și grîușor prin alte locuri- Ficaria verna- salată minunată pentru carnea de miel)

și brebeneii (Corydalis cava) mai încîntă privirile căutătorului de minuni înflorite.

Acasă, în grădină, zambilele și narcisele mă salută cu ultimele adieri parfumate și lasă locul lalelelor. Zarzării au nins alb petalele lor, vișinii și cireșii s-au grăbit să le ia locul, iar merii și perii abia așteaptă să-și răsfețe florile la soare.

Urmează episodul florilor de liliac, al socului și al măceșului, al puilor ieșiți din ou, care se pregătesc să învețe zborul...

Tineret în acţiune

În week-end-ul ce tocmai a trecut am avut ocazia să cunosc tineri adolescenţi, fiecare special în felul lui, fiecare cu povestea lui de viaţă, toţi însă veniţi cu acelaşi scop: participarea la un proiect al programului Tineret în acţiune.
Liceeni din judeţul Dâmboviţa, voluntari ai Centrului EUROPE DIRECT Târgovişte, adolescenţi-copii... răsfăţaţi, cu suflet mare, cu capricii normale la vîrsta lor... Sandra, Alin, Andreea, Lucian, Ana, Oana, Alex, Robert, Adina... şi încă mai mulţi...
Băieţii de la Centrul de Reeducare pentru Minori Găeşti, adolescenţi-adulţi... ducînd cu ei poveşti în care viaţa bate filmul, cu consum de droguri, furt, tîlhărie, tentative de viol sau de omor... dar cu voci care cîntă dumnezeieşte, cu talent la teatru, cu dorinţa de a învăţa şi pînă la urmă cu aceeaşi dorinţă de a se juca, de a-şi mai păstra o fărîmă de copilărie, la fel ca şi colegii lor... Florin, Petrişor, Mihai, Marian, Ruben, Iulian, Costel, David...
Apoi, dar nu în cele din urmă, "adulţii" (foarte tineri și ei)- responsabili cu organizarea activităţilor, cu derularea proiectului... Andrada, Mândruţa, Denisa, Cristi, Cati, Vlăduţ...
Învăţare non-formală, prietenie, activităţi de team-building, dezvoltare personală, jocuri, ecologizare... auto- şi intercunoaştere... lupta împotriva excluziunii sociale... O lume împărțită în trei: la voi, în libertate; la noi, în centru; la ceilalți, în penitenciar... Oameni care pentru trei zile au făcut posibil ca primele două din cele trei "lumi" să devină una singură...
M/am despărțit de ei cu un mare buchet de gînduri, de sentimente, de impresii... greu de pus în cuvinte, dar numai bune de pus într-un sertăraş al sufletului fiecăruia dintre noi, cei care am fost acolo...
... şi un blog dedicat proiectului...
http://www.tiatargoviste.wordpress.com/

Schimbări.... schimbări...

Deşi sînt crescută şi educată în spirit tradiţionalist, nu pot spune despre mine că mă opun schimbării. Cu condiţia ca schimbarea să fie făcută cu cap.
Mă tot uit în jurul meu şi mă mai minunez (încă) de unele schimbări.
Din oraşul Găeşti a dispărut librăria. În locul ei s-a făcut sediu de partid. După ani buni, în oraşul fără librărie a apărut un domn cu o tarabă cu cărţi. Apoi, domnul Costică Oancea a făcut dintr-o dugheană un magazin de unde se pot cumpăra cărţi. Felicitări domnului Oancea, pentru curaj!
În timp ce locuitorii oraşelor se plîng de asfalt şi de beton, vecinii mei se tot înconjoară de betoane: taie pomii din curte să se vadă mai bine casa, betonează curtea, pe care apoi o înconjoară cu garduri înalte din ciment...
În urmă cu vreo două seri am văzut-o pe Elena Udrea (parcă la Realitatea tv), schimbată mult, muult. Nu mai croşeta, nici nu dădea cu mopul, dar nici nu mai era roz, decoltată şi machiată. Maaare schimbare! Criza o fi de vină? Sau ipocrizia?
Azi am întîlnit alte două mari schimbări:
- pe criza asta, cînd cadrele didactice se pregătesc de grevă, se construieşte o ditamai clădirea pentru noul sediu al inspectoratului şcolar;
- cinematograful Independenţa din Tîrgovişte, singurul care mai rămăsese în oraş, dar care şi-a pierdut de ceva vreme funcţia de bază, găzduieşte o expoziţie cu vînzare. Expoziţie de haine, cică. La intrare te izbesc standurile cu chiloţi. Acolo stăteau afişele altădată...