Voi începe prin a spune că am toată stima pentru echipa de cadre didactice de la Şcoala organizatoare: oameni pasionaţi de meseria pe care o fac, cu vocaţie şi talent.
Pentru că îi respect şi îi iubesc pe aceşti oameni, le voi găsi circumstanţe atenuante: ploaia care le-a stricat planurile şi programul, anvergura evenimentului...
Însă, tocmai de aceea le-aş spune să ceară ajutor profesionist pentru astfel de chestii.
Evenimentul de care vorbesc este "Festivalul cântecului şi dansului popular dâmboviţean", care şi-a cam pierdut caracterul dâmboviţean şi a căpătat caracter internaţional. Dar nu asta a fost problema; când permiţi unora să prezinte un program de 25 de minute, când simpla introducere în scenă durează pentru unii 5 minute(a fost niţeluş pe cumetrii, cum e totul în România), e greu să înţelegi de ce, odată anunţat, ansamblul unei şcoli este scos de pe scenă pentru a face altuia loc şi când, în sfârşit, ansamblul mai sus anunţat prinde scena, după doar 12 minute este scos de alţii sub pretextul că "a durat şi aşa prea mult". Copiii au aşteptat acestă intrare în scenă preţ de mai bine de 4 ore şi... le-a fost greu să înţeleagă de ce un adult s-a jucat cu munca lor şi a şters-o aşa de uşor de pe "programul" festivalului.
Trofeul şi diploma de participare nu cred că vor îndulci amăreala lăsată de acestă experienţă; poate nici această postare.
Postare pe care o dedic copiilor care au suferit azi la festival.
Postare pe care o dedic mai ales elevei Ionela Preda, a cărei voce minunată nu a putut fi auzită din cauză că preşedintele festivalului s-a comportat cum am descris mai sus. Vocea Ionelei rămâne minunată, chiar dacă astăzi a tăcut!
sâmbătă, 30 mai 2009
Campanie electorală
Miercuri, 27 mai 2009, la şcoala unde a fost amplasat locul de joacă de care v-am povestit în "Politica non eco" a venit preşedintele Consiliului Judeţean, cu multă presă, ca să facă recepţia respectivului loc de joacă. Sau ca să facă altceva... poate campanie electorală?!??
Nu cred că e cazul să vă povestesc cum îşi frământa primarul mâinile de emoţie, mai bine vă zic de cei de la drumuri. Care drumuri? Celebrul drum (dintre multele din România cu exact aceleaşi probleme) care leagă oraşele Găieşti şi Târgovişte: plin de gropi, impracticabil.
Încă de dimineaţă, o echipă de muncitori cu ceva utilaje "repara" de zor şoseaua: puneau ceva material într-o groapă, un muncitor tasa materialul cu vârful piciorului, apoi se trăgea mai la umbră. Nu se ştia ora la care va sosi delegaţia oficială, dar, oricare ar fi fost acestă oră, echipa de drumari şi munca acesteia trebuia să fie filmate, corelate cu "eforturile depuse" de conducerea judeţului...
Cei care au trăit într-o anumită epocă, bănuiesc că pot să găsească uşor similitudinile. Cei mai tineri să citească, să se documenteze şi poate vor observa că democraţia din România a "revizuit", dar "nu a schimbat nimic"(bun e nenea Iancu Caragiale, parcă ne este contemporan!!!) .
Nu cred că e cazul să vă povestesc cum îşi frământa primarul mâinile de emoţie, mai bine vă zic de cei de la drumuri. Care drumuri? Celebrul drum (dintre multele din România cu exact aceleaşi probleme) care leagă oraşele Găieşti şi Târgovişte: plin de gropi, impracticabil.
Încă de dimineaţă, o echipă de muncitori cu ceva utilaje "repara" de zor şoseaua: puneau ceva material într-o groapă, un muncitor tasa materialul cu vârful piciorului, apoi se trăgea mai la umbră. Nu se ştia ora la care va sosi delegaţia oficială, dar, oricare ar fi fost acestă oră, echipa de drumari şi munca acesteia trebuia să fie filmate, corelate cu "eforturile depuse" de conducerea judeţului...
Cei care au trăit într-o anumită epocă, bănuiesc că pot să găsească uşor similitudinile. Cei mai tineri să citească, să se documenteze şi poate vor observa că democraţia din România a "revizuit", dar "nu a schimbat nimic"(bun e nenea Iancu Caragiale, parcă ne este contemporan!!!) .
duminică, 24 mai 2009
Îmi place
Din categoria "îmi place", pot aduce în atenţia tuturor pe domnul Cristian Tabără. Îmi place modul în care îşi înţelege misiunea în televiziune. Îmi plac emisiunile pe care le face: sînt educative şi de calitate. Pentru că telecomanda îmi permite să aleg, aleg emisiunile domnului Cristian Tabără: "Parte de carte" şi "Te vezi la ştirile ProTv".
miercuri, 20 mai 2009
duminică, 17 mai 2009
"Au înnebunit salcâmii !..."
Îmi place primăvara, iar titlul exprimă cel mai bine esența acestui anotimp.
Dacă încă nu i-ați văzut încă, vă recomand chiar astăzi să ieșiți la o plimbare. Lăsați-vă toate simțurile să fie mângâiate de nebunia salcâmilor: admirați frumusețea florilor, inspirați aroma lor, ascultați vântul care trece printre ciorchinii albi, mângâiați ramurile grele și delectați-vă papilele gustative că gogoși, clătite sau ceai din floare de salcâm...
Va fi o experiență plăcută, cea mai bună pentru o după-amiază de duminică însorită, de primăvară!
Dacă încă nu i-ați văzut încă, vă recomand chiar astăzi să ieșiți la o plimbare. Lăsați-vă toate simțurile să fie mângâiate de nebunia salcâmilor: admirați frumusețea florilor, inspirați aroma lor, ascultați vântul care trece printre ciorchinii albi, mângâiați ramurile grele și delectați-vă papilele gustative că gogoși, clătite sau ceai din floare de salcâm...
Va fi o experiență plăcută, cea mai bună pentru o după-amiază de duminică însorită, de primăvară!
vineri, 8 mai 2009
DA
DA, am avut dreptate: a fost doar manipulare greva din învăţământ.
DA, mi se întâmplă tot mai des să am dreptate (atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională).
DA, înainte îmi doream cu ardoare să ajung în situaţia de a zice: "Ţi-am spus eu?" şi să primesc răspunsul: "Da, ai avut dreptate!"
DA, dar... acum nu mă mai bucur deloc că reuşesc mai mereu să am dreptate...Mă simt un fel de Cassandră...
DA, mi se întâmplă tot mai des să am dreptate (atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională).
DA, înainte îmi doream cu ardoare să ajung în situaţia de a zice: "Ţi-am spus eu?" şi să primesc răspunsul: "Da, ai avut dreptate!"
DA, dar... acum nu mă mai bucur deloc că reuşesc mai mereu să am dreptate...Mă simt un fel de Cassandră...
miercuri, 6 mai 2009
N-au cu ce (sau cu cine)!
Cadrele didactice şi-ar dori şi ele o viaţă mai bună. Dar n-au cu ce!
Şi-ar dori un statut social mai înalt, şi-ar dori salarii mai mari. Dar n-au...!
De aceea, s-au înscris în sindicat. De aceea plătesc lunar cotizaţie. De aceea îşi prezintă doleanţele, ameninţă cu boicotarea examenelor naţionale,se joacă de-a "uite grava, nu e greva"...
Cadrele didactice ar face şi reformă. Dar n-au cu ce şi, mai ales, n-au cu cine!!!
O fi timpul să-şi schimbe liderii sindicali cu unii coerenţi, decişi, parolişti, care nu-şi doresc altceva şi nu luptă pentru altceva decât pentru cei care, lunar, rup o sumă din salariile lor de mizerie, pentru a plăti cotizaţia de membru de sindicat???
Şi-ar dori un statut social mai înalt, şi-ar dori salarii mai mari. Dar n-au...!
De aceea, s-au înscris în sindicat. De aceea plătesc lunar cotizaţie. De aceea îşi prezintă doleanţele, ameninţă cu boicotarea examenelor naţionale,se joacă de-a "uite grava, nu e greva"...
Cadrele didactice ar face şi reformă. Dar n-au cu ce şi, mai ales, n-au cu cine!!!
O fi timpul să-şi schimbe liderii sindicali cu unii coerenţi, decişi, parolişti, care nu-şi doresc altceva şi nu luptă pentru altceva decât pentru cei care, lunar, rup o sumă din salariile lor de mizerie, pentru a plăti cotizaţia de membru de sindicat???
duminică, 3 mai 2009
"Trântitul-uşii-în-faţă"
Este o tehnică de manipulare (vă sună cunoscut?).
Prin această tehnică,oamenii sunt determinaţi să accepte o anume concesie, prezentându-li-se -în prealabil- o cerere mult mai mare, de aceeaşi natură, care are toate şansele să fie refuzată. (dar acum, vă sună cunoscut?)
Abia după aceea se vine cu cererea avută în vedere de la bun început; aceasta are toate şansele să fie acceptată, deoarece, prin comparaţie cu solicitarea inacceptabilă de dinainte, pare foarte rezonabilă.(nici acum nu seamănă cu nimic cunoscut?)
Ei, bine... Salarizarea cadrelor didactice!!!
Există o lege votată în unanimitate, o lege constituţională, o lege promulgată de preşedintele ţării, o lege care prevede o creştere salarială majoră (nu că 50% din
10 000 000 ar fi rezolvat problema diferenţei dintre salariile cadrelor didactice şi cele ale altor categorii de bugetari, salarii care sar bine de 50 000 000). Se aplică legea? NU, că nu sunt bani!!!
Profesorii ameninţă cu grevă. Guvernul ameninţă cu concedieri în masă, cu tăieri de drepturi salariale şi de sporuri, cu ore suplimentare făcute ca "muncă patriotică". Profesorii refuză. Apoi se vine cu "bine, rămâne cum am stabilit: noi nu majorăm, iar voi ne sunteţi recunoscători că nu am recurs la măsuri drastice!"
Acum vi se pare că aţi mai văzut/auzit asta undeva? Ciudat, chiar în România zilelor noastre?
Prin această tehnică,oamenii sunt determinaţi să accepte o anume concesie, prezentându-li-se -în prealabil- o cerere mult mai mare, de aceeaşi natură, care are toate şansele să fie refuzată. (dar acum, vă sună cunoscut?)
Abia după aceea se vine cu cererea avută în vedere de la bun început; aceasta are toate şansele să fie acceptată, deoarece, prin comparaţie cu solicitarea inacceptabilă de dinainte, pare foarte rezonabilă.(nici acum nu seamănă cu nimic cunoscut?)
Ei, bine... Salarizarea cadrelor didactice!!!
Există o lege votată în unanimitate, o lege constituţională, o lege promulgată de preşedintele ţării, o lege care prevede o creştere salarială majoră (nu că 50% din
10 000 000 ar fi rezolvat problema diferenţei dintre salariile cadrelor didactice şi cele ale altor categorii de bugetari, salarii care sar bine de 50 000 000). Se aplică legea? NU, că nu sunt bani!!!
Profesorii ameninţă cu grevă. Guvernul ameninţă cu concedieri în masă, cu tăieri de drepturi salariale şi de sporuri, cu ore suplimentare făcute ca "muncă patriotică". Profesorii refuză. Apoi se vine cu "bine, rămâne cum am stabilit: noi nu majorăm, iar voi ne sunteţi recunoscători că nu am recurs la măsuri drastice!"
Acum vi se pare că aţi mai văzut/auzit asta undeva? Ciudat, chiar în România zilelor noastre?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
