De ce? Pentru că oamenilor le place să-și facă unii altora confidențe. Pentru cine? Pentru cei care nu au uitat să iubească. Pentru cei care nu au uitat să se iubească. Pentru cei care vor să învețe să iubească. Pentru cei care vor să învețe să se iubească. Pentru cei care au o opinie și vor să ne-o împărtășească.
miercuri, 19 august 2009
Ne grăbim... dar încotro?
Pe planeta Pământ, întîlnirea cu neguţătorul de "hapuri perfecţionate, care potolesc setea" şi care "aduc o mare economie de timp...economiseşti 53 de minute" , această întîlnire l-a făcut pe copil să spună: "Eu, dacă aş avea de irosit 50 de minute, aş porni în linişte spre o fîntînă...", o fîntînă "cu apă dulce, ca o sărbătoare, născută din drumul străbătut sub stele, din cîntecul scripetelui, din truda braţelor...precum un dar pentru suflet"...
Apoi discuţia cu acarul... care l-a făcut să spună: "Oamenii se plimbă cu trenurile lor rapide, dar nu mai ştiu nici ei ce caută. Aşa se frămîntă şi se sucesc de colo-colo...
Nu merită atîta osteneală..."
Dacă facem totul atît de rapid, comunicăm, călătorim, ne potolim foamea şi setea, ne iubim şi ne urîm... totul pe repede-înainte de ce nu ne mai ajunge timpul?
Mai ştim ce căutăm?
Mai ştim de ce nu avem timp pentru a ne găsi fîntîna-dar pentru suflet?
marți, 18 august 2009
Cărţile copilăriei ...(şi nu numai ! )
O carte "închinată unui om mare", după cum însuşi autorul mărturiseşte...apoi motivează:
- pentru că acel om mare îi este cel mai bun prieten
- pentru că acel om mare "poate să priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copii"
- pentru că acel om mare "are nevoie de multă mîngîiere"
- pentru că "şi acest om mare a fost cîndva copil"...
Minunată carte, minunate motive pentru care să o scrii şi să o dedici cuiva. Pentru că m-a făcut să mă întreb:
- cîţi dintre noi mai pot spune că au, printre prieteni, un cel mai bun prieten? Mai avem timp pentru prieteni?
- cîţi oameni mari mai pot să priceapă nu totul, ci măcar cărţile pentru copii ?
- cîtă mîngîiere mai oferim celor care au nevoie ?
- şi cîţi dintre noi îşi mai aduc aminte de copilul care au fost, de copilul din ei ?
duminică, 16 august 2009
"Diviziunea muncii"
-în spatele bisericii, bărbaţii discută politică, pun ţara la cale;
-în faţa bisericii, femeile discută despre starea agriculturii, cum e grădina, dacă au treierat grâul, dacă s-a copt ovăzul, dacă porumbul a făcut bob...;
-rămân câţiva (de ambe sexe, dar mai mult copii şi tineri) care aprind lumânări prin cimitir;
-şi cei foarte evlavioşi, care participă la slujba religioasă...
Am o întrebare: cum ar fi dacă cei din primele două categorii ar schimba rolurile ?
luni, 3 august 2009
Strategii de criză
Publicat de Sergiu Simion la 07:12
Etichete: Confiscarea unui domeniu si a unei profesii "
Precizarea mea:
Am preluat această postare pentru că mi se pare o idee şi, în acelaşi timp, o soluţie foarte bună, în condiţiile date.
duminică, 2 august 2009
Casa Yachi- ţeapă la Vama Veche
Iulie 2009
- duminică seara- primesc un telefon prin care sunt întrebată dacă am depus avansul şi când; caut chitanţa de la bancă, transmit datele; reconfirm opţiunea pentru cazare...
- marţi- primesc un nou telefon prin care mi se spune că s-a rezolvat-nu se poate: scuze, explicaţii, o ţeavă spartă, camera e de nelocuit, dar mi-a făcut o lată rezervare, la un prieten, aceleaşi condiţii şi ceva în plus: aer condiţionat plus 20 roni pe noapte peste preţul discutat iniţial; accept, era deja târziu ca să mai caut altceva; telefonez la noul loc de cazare, confirm...
- miercuri- primesc un alt telefon, de la noul loc de cazare; reconfirm...
- joi- ajung şi iau în primire camera; sinistră, ca într-un spital de campanie; fără prosoape la baie, fără hârtie igienică măcar; 120 ron pe noapte; spun că nu accept, sun la Yachi; patronul e nervos, i se pare că îl deranjez prea mult şi că, oricum nu e problema lui (banii trimişi în avans erau încă la el); îmi spune că cer prea mult pentru Vama Veche; îi spun că cer doar o cameră decentă raportată la preţul cerut...
Pot să îmi imaginez ce s-a întâmplat: în iunie, potenţialii clienţi erau mană cerească, aşa că aparent, totul era bine. În iulie, în zilele de Folk You, preţurile au crescut brusc şi domnului Alex Chiriac, proprietar, nu i-a mai convenit să ne cazeze pe bani deveniţi puţini; aşa că... ne-a găsit alt loc, la alt preţ, mai actual, în condiţii mult sub standarde civilizate...
Nu vreau să influenţez pe nimeni dar, cazare la Yachi, în Vama Veche... nu cred că e cazul !!!