Cărţile copilăriei ...(şi nu numai ! )

Am recitit de curînd "Micul prinţ", al lui Antoine de Saint-Exupery...
O carte "închinată unui om mare", după cum însuşi autorul mărturiseşte...apoi motivează:

• pentru că acel om mare îi este cel mai bun prieten
• pentru că acel om mare "poate să priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copii"
• pentru că acel om mare "are nevoie de multă mîngîiere"
• pentru că "şi acest om mare a fost cîndva copil"...

Minunată carte, minunate motive pentru care să o scrii şi să o dedici cuiva. Pentru că m-a făcut să mă întreb:

• cîţi dintre noi mai pot spune că au, printre prieteni, un cel mai bun prieten? Mai avem timp pentru prieteni?
• cîţi oameni mari mai pot să priceapă nu totul, ci măcar cărţile pentru copii ?
• cîtă mîngîiere mai oferim celor care au nevoie ?
• şi cîţi dintre noi îşi mai aduc aminte de copilul care au fost, de copilul din ei ?