marți, 27 aprilie 2010

Dialog în doi pe o bancă

Pe o bancă, un EL şi o EA. Adolescenţi. Ea vorbea şi gesticula, gesticula şi vorbea. El începuse o frază, pe care nu a reuşit să o termine din cauza ei. Şi-a aprins o ţigară. Din timp în timp, cînd părea că ea s-a oprit, el încerca să îşi încheie fraza. Ea respira adînc şi se pornea iar. La un moment dat, el a mai tras un fum, a scuturat scrumul, a pus mîna pe mîinile ei şi, foarte calm dar ferm, i-a spus: Opreşte-te puţin, să termin şi eu voiam să spun! Ea s-a oprit, iar el a putut să vorbească.
Pe o altă bancă, un alt EL şi o altă EA. Adulţi. Vorbeau amîndoi deodată. Ţipau unul la celălalt. Gesticulau mult şi, oarecum, violent. Rareori părea că se şi aud, atunci cînd el sau ea spunea: Ba nu, nu e ca tine! Stai să-ţi spun eu !
Adolescenţii au reuşit să depăşească faza de dialog al surzilor şi să poarte o conversaţie unul cu celălalt. Adulţii au rămas vorbind fiecare cu sine, dar unul către celălalt. Pe cei dintîi aş vrea să îi regăsesc peste timp, pe aceeaşi bancă, tot în doi şi tot în dialog.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Capra vecinului

La ce te gîndeşti cînd ţi se dă expresia capra vecinului ?
La fel cred că mi s-a întîmplat şi mie.
Dacă m-ar fi întrebat cineva la ce mă gîndesc cînd aud "capra vecinului", aş fi găsit nenumărate răspunsuri. Dar nu şi pe cel despre care am aflat azi. Capra vecinului este o emisiune la Favorit tv. Care cică este televiziunea lui Prigoană. Dacă ar fi să fie aşa şi ştiind că Silviu Prigoană se ţine de miştocăreală, totul ar fi clar şi pe înţelesul meu. Dar am impresia că nu e deloc aşa, că emisiunea se vrea "pe bune", dar iese miştocăreală.
"Caravana Capra vecinului" (aşa a fost prezentată) a ajuns azi şi în satul meu. Înţeleg că se vrea a fi o emisiune de cultură. Că le iese subcultură, nu ştiu a cui e vina: a realizatorilor, a prezentatorului, a invitaţilor?!? Cultură şi tradiţie, cică!
Cu un festivism demn de o epocă apusă (pe care unii vor să o uite, dar de care alţii nu se pot dezlipi cu nici un chip) prezentatorul (moderatorul, sau cum s-o mai numi acum) l-a adus în atenţia publicului... pe cine? pe edilul comunei, un primar destoinic... (P.D.L. , că alfel nu cred că poposea caravana pe la noi!), care- printre altele- în dulcea tradiţie a membrilor de vază ai partidului pe care îl slujeşte, a zis: sunt mulţi tineri care poate oricînd să îmi ia locul.
Apoi, a fost prezentat domnul Ion, un fluieraş pe ale cărui acorduri a intrat triumfal, pe cal, domnul Victor, un cioban destoinic... şi turma sa de oi. De remarcat că: 1.zona noastră nu are tradiţie în oierit; 2.fluieraşul şi ciobanul sunt domni, nu nea Ion (nea Victor suna oricum aiurea), ca pe la noi; 3.atît primarul, cît şi ciobanul au primit acelaşi atribut: destoinic.
O să sar peste momentele artistice, mai mult sau mai puţin reuşite şi o să trec direct la masa din final: ouă roşii, cozonac, sarmale şi... tradiţionala "salată de boeuf", din care , de obicei, lipseşte exact boeuf-ul...
De ce s-o fi numind capra vecinului? Oare pentru că primarii altor partide nu au ocazia să se vadă la tv, în emisiuni de tradiţie şi de cultură?

miercuri, 7 aprilie 2010

De Paşte...

Paştele este sărbătoarea religioasă care mă leagă cel mai mult de biserică. Poate pentru că bunica mea ţinea foarte mult la respectarea tradiţiilor şi a unor ritualuri de Paşte.
Ce mă surprinde este faptul că, majoritatea consătenilor mei, simt ceva asemănător. Nu contenesc să mă mir: oriunde ar trăi şi ar munci, în ţară sau în afara ei, cei mai mulţi vin acasă de Paşte. Cu soţul, respectiv soţia (care, de cele mai multe ori, nu sunt de-ai pămîntului), cu copiii pe care îi învaţă să facă aceleaşi lucruri pe care le-au făcut şi ei în copilărie. E un fel de glasul pămîntului, un fel de sunt suflet în sufletul neamului meu...
Nu ştiu dacă este peste tot la fel, dar la noi, de fiecare sărbătoare a Învierii, parcă fac o călătorie înapoi, în timp.
Şi, la orice dată ar pica, natura oferă mereu atît de mult cu atît de puţin... Toată lumea s-a plîns de iarna lungă şi grea, de faptul că Paştele a venit prea devreme... Cîteva mîngîieri de la Soare şi... o explozie de culoare şi de miresme a adus sărbătoarea florilor: zambile, narcise, viorele, floarea-paştelui... Primăvara şi-a intrat pe deplin în drepturi!

P.S. Mai mult sau mai puţin în legătură cu subiectul: azi mi-am pus o întrebare la care nu mi-am putut da şi un răspuns.
Între Paşte şi Înviere, salutul este: Hristos a înviat!
Tot azi mi-am dat seama că nici cîrciumile nu mai sunt ce-au fost. La noi nu mai există cîrciumă, dacă te gîndeşti că toate dughenele sunt un fel de magazine universale, cu mărfuri din toate categoriile. Sau sunt prea multe cîrciumi, dacă priveşti din alt unghi: în faţa fiecărui magazin de acest tip stau oamenii la un pahar de ţuică şi pun ţara la cale.
M-am dus să cumpăr pîine şi, apropiindu-mă de magazin, mă tot gîndeam: cum să-i salut pe beţivii din faţa cîrciumii? Cu tradiţionalul: Hristos a înviat? Sau cu obişnuitul: Bună ziua?

Check out videos from Vama