duminică, 5 februarie 2012

Îmi place (5)

Iarna.
Iarna cu zăpadă. Cu troiene. Cu viscol.
Da, îmi place pentru că îmi aduce aminte de copilărie. Copilăria mea se întîmpla pe vremea cînd nu era nicio surpriză să ningă iarna, când şcolile se închideau pînă treceau "capriciile" anotimpului alb. Aveam timp. Şi atunci citeam cărţile împrumutate de prin diverse biblioteci (şi le înapoiam- fără să mă fac că am uitat de ele-, intacte, pentru că nu era frumos altfel-aşa am fost educată, ce să fac!), sau ieşeam cu ceilaţi copii la săniuş (pînă cînd seara se lăsa) şi ascultam poveşti la gura sobei, poveşti spuse de bunicii mei sau de bătrînii lor prieteni (pe care cui nu îi avea i se recomanda să şi-i cumpere). Nu aveam curent electric (că nu ne dădea Ceauşescu, ori pentru că se rupeau stîlpii şi cablurile), dar aveam lumînări, şi lemne care trosneau în foc, şi pîine ori turtă de mălai coaptă de bunica în cuptorul sobei, şi boabe fierte şi poveşti despre ierni încă şi mai aprige de-atît. În iernile acelea, nu se sfiam de obrajii îmbujoraţi, nici de ciorapii ori căciulile de lînă.
Vieţile noastre nu deveneau imposibile, nici nu-şi pierdeau sensul cînd zăpada ne ajungea peste genunchi.
Da, îmi place şi pentru că îmi aduce aminte de adolescenţă. Idilele şi poveştile de dragoste deveneau şi mai intense în încercarea de a-şi ţine echilibrul pe gheaţă. Hainele şi mănuşile groase făceau ca îmbrăţişările şi ţinerile de mînă să fie mai strînse, fularele răsucite în jurul gîtului lăsau loc de sărutări furate. Pe-atunci, viscolul nu ne speria în coduri colorate la televizor, nici sufletele, nici minţile nu ne erau răvăşite ori frînte de nevrozele traiului de zi cu zi.
Îmi place iarna chiar dacă pe mulţi îi supără, ori chiar îi îngrozeşte.

Check out videos from Vama