Iarna.
Iarna cu zăpadă. Cu troiene. Cu viscol.
Da, îmi place pentru că îmi aduce aminte de copilărie. Copilăria mea se întîmpla pe vremea cînd nu era nicio surpriză să ningă iarna, când şcolile se închideau pînă treceau "capriciile" anotimpului alb. Aveam timp. Şi atunci citeam cărţile împrumutate de prin diverse biblioteci (şi le înapoiam- fără să mă fac că am uitat de ele-, intacte, pentru că nu era frumos altfel-aşa am fost educată, ce să fac!), sau ieşeam cu ceilaţi copii la săniuş (pînă cînd seara se lăsa) şi ascultam poveşti la gura sobei, poveşti spuse de bunicii mei sau de bătrînii lor prieteni (pe care cui nu îi avea i se recomanda să şi-i cumpere). Nu aveam curent electric (că nu ne dădea Ceauşescu, ori pentru că se rupeau stîlpii şi cablurile), dar aveam lumînări, şi lemne care trosneau în foc, şi pîine ori turtă de mălai coaptă de bunica în cuptorul sobei, şi boabe fierte şi poveşti despre ierni încă şi mai aprige de-atît. În iernile acelea, nu se sfiam de obrajii îmbujoraţi, nici de ciorapii ori căciulile de lînă.
Vieţile noastre nu deveneau imposibile, nici nu-şi pierdeau sensul cînd zăpada ne ajungea peste genunchi.
Da, îmi place şi pentru că îmi aduce aminte de adolescenţă. Idilele şi poveştile de dragoste deveneau şi mai intense în încercarea de a-şi ţine echilibrul pe gheaţă. Hainele şi mănuşile groase făceau ca îmbrăţişările şi ţinerile de mînă să fie mai strînse, fularele răsucite în jurul gîtului lăsau loc de sărutări furate. Pe-atunci, viscolul nu ne speria în coduri colorate la televizor, nici sufletele, nici minţile nu ne erau răvăşite ori frînte de nevrozele traiului de zi cu zi.
Îmi place iarna chiar dacă pe mulţi îi supără, ori chiar îi îngrozeşte.
Injur gerul si viscolul si zapada in fiecare zi, de cate ori trebuie sa ies din casa. Dar m-ai facut sa-mi fie dor de copilarie si de sanie. Copiii mei vin de la scoala si o zbughesc direct la coasta... azi poate ma duc cu ei :)
RăspundețiȘtergereSper că ați fost cu sania și că v-ați bucurat de derdeluș. Am fost și eu cu copiii mei. Ne-am distrat de minune.
ȘtergereSi mie imi place iarna. Pacat ca la noi ninge putin si zapada se topeste repede. Se pare ca anul acesta va fi altfel.
RăspundețiȘtergereCred că anul ăsta ați avut și voi din plin. Poate mai mult decît v-ați fi dorit vreodată.
ȘtergereM-am saturat de iarna si de zapada!!!!
RăspundețiȘtergereA nins mult și ce e mult nu e bun, dar tot îmi place iarna, îmi place zăpada, îmi place senzația și nevoia apropiere între oameni pe care o dă frigul... îmi place...
RăspundețiȘtergereSi mie imi place zapada! Si sa ma trantesc pe spate, sa fac "ingerasi".
RăspundețiȘtergereAr fi cazul sa ne bucuram de zapada cat o mai avem. Curand, cel putin in zona noastra va fi doar o amintire.
Oricum, nici nu a nins mult si era nevoie, a fost seceta.
Cantitatea de zapada nu e mare, doar spectaculos aglomerata de viscol (asa e daca tai padurile...)
Iar oamenii au uitat ce inseamna zapada adevarata, cu omat zdravan din decembrie pana in martie.
Zăpada mea (de la mine din sat) e cu puțin mai înaltă de un metru (strat uniform, nu viscolită- viscolul ne-a tratat cu blîndețe, aș putea spune, poate și pentru că s-a mai păstrat o amintire a pădurii care a fost!). Luni am venit de la școală făcînd îngerași pe ulița copilăriei mele, împreună cu copiii care o locuiesc. Adică noi chiar ne bucurăm de zăpadă!
RăspundețiȘtergere