duminică, 21 martie 2010

...căci toţi venim din ţara copilăriei noastre...

Viaţa sau alegerile pe care le-am făcut mi-au oferit norocul de a locui şi acum pe uliţa copilăriei. Astăzi am făcut o plimbare pe uliţa copilăriei care sălăşluieşte în sufletul meu.
Prieteni din copilărie... biciclete... pădure... flori de primăvară, fluturi şi bondari, toate asezonate cu o zi caldă, însorită...iată ingredientele pentru o după-amiază frumosă...
Da, un drum cu bicicleta, apoi o plimbare prin pădure, ca pe vremuri. Mi-am amintit şi frînturi de versuri... e primăvară, iarăşi primăvară/ pe fiecare margini de făgaş... şi ...înflorit-au galbeni cornii... Am cules urzici, şi viorele, şi brînduşe...ne-am bucurat de soare, de aerul curat şi de vîntul dulce de primăvară...ne-am bucurat de amintirile copilăriei şi adolescenţei noastre şi de amintirile pădurii de atunci...
...Căci, ce a rămas acum din ea, este doar o umbră palidă a celei de atunci. S-au făcut tăieri masive şi dezordonate, rămăşiţele vechilor sonde (de pe vremea SOVROM-ului) au fost jefuite de tot ce însemna structură metalică, potecile nu mai sunt poteci, ci urme săpate adînc de roţile căruţelor şi ale tractoarelor cu care a fost cărat lemnul...
...Şi totuşi pădurea nu a uitat ce a fost, nu a uitat ce este şi, în fiecare primăvară ne aşteaptă cu darurile ei...tot mai puţine, tot mai distruse de "civilizaţie", dar mereu acolo pentru cei ce vor să le primească...
Nişte bucureşteni, care făceau un grătar, ne-au spus că, în ciuda peisajului oarecum sumbru, se bucură de linişte şi de aerul curat.
Mi-a plăcut ziua de azi şi îmi place ceea ce simt acum: palmele încă îmi sunt furnicate de înţepăturile urzicilor, foşnetul frunzelor uscate, strivite sub tălpile noastre îmi sună în urechi, simt mirosul pămîntului reavăn şi aroma delicată a florilor de corn, toţi porii mei respiră soare, şi vînt, şi primăvară...sunt iar pe uliţa copilăriei...

duminică, 14 martie 2010

O săptămînă nebună...nebună...

Astăzi închei o săptămînă nebună,nebună... plină cu evenimente bulversante, şi afectiv, şi cognitiv.
Mai întîi am aflat că emisiunea lui Mircea Badea este violentă, dar ce mai contează- mi-am spus- în condiţiile în care şi desenele animate ale lui Walt Disney au fost suspectate de violenţă !
Apoi, o veste tristă, extrem de tristă pentru mine şi pentru cei care l-au cunoscut: finul nostru (al familiei mele)s-a stins. A fost un om remarcabil, cu o energie pozitivă greu de egalat, din care dăruia tuturor; mereu vesel, mereu cu o vorbă bună pentru fiecare. A crescut 8 copii, are 10 nepoţi,o soţie minunată, dar -mai presus de toate- toţi cei care l-au cunoscut l-au iubit, l-au apreciat, l-au respectat. Condoleanţe familiei! Am plîns mult, mai plîng şi acum la gîndul că nu-l voi mai vedea...dar vreau să mi-l amintesc aşa cum a fost...
Am aflat că preşedintele Băsescu a fost la un pas de a deveni academician... norocul lui că nu i-a plăcut şcoala! Cică a refuzat, dar mi-am amintit că am cunoscut profesori care scriu: "măsurile vor fi aplicate de învăţători şi diriginţi claselor...", "fiecare participant îşi v-a spune numele şi v-a face un semn...", "participanţii v-or sta..."; şi am cunoscut un psiholog angajat al jandarmeriei române, care nu ştia ce înseamnă "balbism"...
Tudor Chirilă nu mai poate cînta piesele "Vama Veche" fără acordul foştilor colegi de trupă...justiţia are scuza că e oarbă, foştii colegi (şi prieteni?)ce scuză au?
Am încheiat săptămîna frumos: ieri am cunoscut un om deosebit: prof. dr. Mihail Dumitru, membru marcant al Societăţii de Ştiinţe Biologice din România, iniţiator al cercului şcolar de protecţie a mediului-ECOS şi al simpozionului NATURA ŞI OMUL, ajuns la a XIX-a ediţie. Deşi este pensionar, domnul profesor încă mai merge la şcoala pe care a slujit-o de-a lungul vieţii, încă mai descoperă şi ajută elevii pasionaţi de ştiinţele naturii. M-am gîndit că profesorii de biologie au ceva din darul naturii, de a reîntineri veşnic (şi mama mea se află printre ei), dar e vorba şi de apartenenţa la o anume generaţie de dascăli, cei cu prestanţa şi autoritatea conferite de vocaţie şi de buna lor pregătire în domeniul lor de competenţă; am avut mulţi astfel de profesori şi pentru asta mă consider o persoană norocoasă! Tot respectul pentru domnul profesor Dumitru şi pentru cei ca dumnealui!
Cireaşa de pe tort? Un e-mail de la un prieten drag sufletului meu...

joi, 4 martie 2010

Alegeri... alegeri...(II)

Vorbeam de alegeri prost făcute... Nu mi se întîmplă numai mie ! Oricum, alegerile personale -bune sau mai puţin bune- sunt personale şi atît.
Dar cînd alegerile sînt făcute de instituţii cu pretenţii... alegerea greşită e naşpa rău de tot!
În locul directoarei, taman ajunsă inspectoare (despre care vorbeam în postarea anterioară), Inspectoratul Şcolar Judeţean a ales să numească o profesoară doar cu gradul didactic definitiv. Asta în condiţiile în care, în şcoală, există cadre didactice cu gradul didactic II (condiţie minimală pentru ocuparea funcţiei de director în învăţămîntul preuniversitar), chiar şi cu gradul I, plus master în management educaţional... Dar, mai ales în condiţiile în care fosta directoare e naşa celei proaspăt numite!
ISJ-ul al cui naş o fi?
Simt nevoia să găsesc un termen adecvat cu care să-l înlocuiesc pe cel de "nepotism".
Chiar nu a perceput nimeni ridicolul situaţiei? Percepîndu-l nu s-au putut abţine?
Şi cînd mă gîndesc că fosta se "ataca" rău de tot cînd îi mai ziceam că nu are principii, nici scrupule...

Check out videos from Vama