vineri, 31 octombrie 2008

Alexandra


Alexandra este o tînără artistă. O artistă complexă. O artistă extraordinară.

Sînt onorată că a fost eleva mea și că am pledat în favoarea talentului ei, cînd era doar un copil.

În primăvară a avut prima expoziție personală.

Lucrările Alexandrei sînt pe coperta unor auxiliare didactice pe care le-am publicat în această vară la Editura Gimnasium. Lucrările Alexandrei sînt și aici. Sper să vă placă la fel de mult cum mi-au plăcut mie și cum le-au plăcut prietenilor mei. Sper să le apreciați la fel de mult cum le-au apreciat specialiștii care le-au văzut.

Și sper ca Alexandra să își urmeze visul, să iubească și să picteze cu aceeași dăruire, pentru că de talent nu duce lipsă.

Inspirație, Alexandra!

joi, 30 octombrie 2008

Alexandra

Bucurie


Femeile pe care le cunosc se plîng că nu mai au timp: să se ocupe de copiii lor, să stea la o şuetă cu prietenele, să citească, să se relaxeze, să se iubească pe ele însele, să.....

Mă tot străduiesc să le fac să înţeleagă că alegerea le aparţine pe deplin: fiecare dintre noi hotărăşte care îi sînt priorităţile şi cum îşi împarte timpul...

Pe fondul acestei lipse generale de timp, m-am bucurat să aud de la o prietenă de-a mea că este însărcinată (=a avut timp să facă dragoste, are timp să facă un copil, va avea timp să îl crească...).

Dani este un model de femeie puternică, hotărîtă, care ştie exact ce vrea şi face exact ce are nevoie să facă pentru a-şi atinge obiectivele. De aceea mă bucur enorm pentru bucuria ei şi îi doresc să se bucure de tot ce are şi de tot ce face!

marți, 28 octombrie 2008

Profesori

Norocul meu că în perioada în care m-am format am avut parte de super-profesori! Profesori care m-au acceptat (eram golanul școlii!), m-au înțeles și-datorită acestei acceptări-am dat tot ce am avut mai bun în mine (lista e lungă, dar poate voi avea vreodată ocazia să povestesc despre fiecare în parte). Îi iubesc și îi respect și acum, când unii dintre ei s-au dus în lumea celor drepți (Dumnezeu să-i odihnească!).
Am devenit, la rîndul meu, un cadru didactic iubit și respectat de elevii mei.
Acum, în perioada mea de dezvoltare profesională, mă tot "urmăresc" profesori de o condiție mizerabilă: atît umană, cît și profesională... Cel mai rușinos pentru condiția lor de profesori este că sînt universitari (ceea ce înseamnă că nu pot să-și justifice mizeria nici măcar cu scuza salariilor proaste din învățămînt ). Și, dacă își permit să facă astfel de lucruri cu cadre didactice, mă întreb cum se comportă cu studenții lor.

Să mă organizez și să mă explic:

  • în 2006 am făcut un master la UVT. Profesori care nu veneau la cursuri; profesori care ne citeau/dictau din foi și care, dacă-i întrerupeai, nu mai știau unde au rămas; profesori care și-au pus "trepădușii" să strîngă bani (mici atenții, "că așa e frumos!") și care au evaluat conform listei cu cotizanți (nota 10 pentru aceștia și nota 8 pentru tupeiști ca mine, care așteptau să li se evalueze cunoștințele și competențele, nu lărgimea buzunarului!)...
  • acum m-am înscris la un program de perfecționare continuă, la DPPD al aceleiași universități
  • un curs din orarul zilei de azi: cu 30 de minute mai tîrziu decît ora începerii apare profesoara. Ne spune că e obosită și grăbită, așa că n-o să ne țină mult (cursul era de 3 ore!). Ne spune că nu e nevoie să ne predea cunoștințe noi pentru că toate sînt cuprinse într-o carte pe care ne-o va vinde și ne va preciza paginile pe care să le citim. Cartea costă 40 de lei. Se face lista, se strîng banii, aduce/vinde cărțile
  • realizează (sau nu?) că și-a început aiurea discursul și reia: nu își ține cursul pentru că se gîndește că noi sîntem cei obosiți și grăbiți... (deși noi i-am spus că, după cursul ei, mai avem încă unul!)
  • pleacă după 15 minute în care a făcut economie de 3 ore de curs și în care a încasat cît încasează un învățător (cu ceva grade și vechime!) după o lună de muncă

O fi totuna?

O fi corect?

O fi cineva (pe la ministerele de resort) care să discute despre majorarea salariilor cadrelor didactice în sume și nu în procente, în funcție de volumul și de dificultatea muncii depuse (cine are dubii să încerce să mențină conectați la activitate 25 de preșcolari de 3-4 ani, măcar 15 minute!) și, mai ales în funcție de calitatea muncii prestate?

luni, 27 octombrie 2008

De ce?

De ce nu ne mulțumim niciodată cu ceea ce avem?
De ce alergăm de dimineața pînă seara, de ce ne căutăm noi ocupații deși ne plîngem de cât sîntem de obosiți?
Am hotărît să trăiesc altfel:
  1. pentru mine
  2. cu cei dragi
  3. în armonie cu mine

Check out videos from Vama