Îmi place sărbătoarea Rusaliilor! Cu toate obiceiurile moştenite (oarecum modificate de oameni şi de vremuri), cu toate ritualurile ei.
Îmi place să particip la alegerea şi cumpărarea vaselor care vor fi împărţite (oale şi străchini de lut în copilăria mea, căni şi farfurii de faianţă sau plastic acum!). Îmi place să particip la pregătirea (şi mai ales la consumarea!)colivei şi a colarezului (oare mai ştiu mulţi ce este?), să împart şi să primesc împărţituri. E un mod de a-ţi aminti de tine şi de cei din jurul tău: de cei morţi în Sâmbăta Moşilor, de cei vii în Duminica Rusaliilor.
Îmi place să merg la biserică duminica dimineaţa pe "covorul" de frunze de nuc şi de tei, îmi place obiceiul cu udatul mormintelor cu vin şi apă, apoi acoperitul lor cu aceleaşi frunze de nuc şi de tei. Vasele care se dau de pomană pentru cei care nu mai sânt se trec peste mormântul acestora, ca o punte peste fiinţă şi nefiinţă. Vasele pe care şi le dau cei vii (legându-se ca veri, verişoare, surate "pînă la moarte") sînt şi ele o punte: peste timp şi spaţiu (chiar dacă drumurile vieţii ni s-au despărţit şi nu ne mai putem întîlni ca să reînnoim legămîntul, duminica Rusaliilor este prilej să îmi amintesc de cei de care m-am legat în copilărie prin acest ritual!)
Îmi place sărbătoarea Rusaliilor şi cred că le-a mai plăcut şi altora, de au declarat-o sărbătoare naţională şi au recunoscut-o ca atare printr-o zi nelucrătoare.
Îmi place sărbătoarea Rusaliilor!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu