Sărut mîna, Doamnă Învăţătoare!

Doamna învăţătoare Cristiana Anghel a hotărît să se gîndească mai mult la sine, la sufletul său, la familia dumneaei... prin urmare a ales să renunţe la forma extremă de protest prin care ne-a făcut un serviciu şi ne-a dat o lecţie nouă, tuturor.
Sărut mîna, doamnă învăţătoare, pentru ceea ce aţi făcut pentru noi! Şi respect!
De asemenea, mă bucur pentru alegerea pe care aţi făcut-o!
(Am citit şi am urmărit toate reacţiile- pro sau contra gestului domniei-sale. Aveam propriile păreri şi propriile reacţii, dar mărturisesc că nu am avut curajul să mi le exprim pînă acum; sau nu curajul, ci vorbele potrivite pentru gestul doamnei învăţătoare.
De felul meu sunt o persoană bătăioasă; cu ceva atribute înnăscute, de sindicalist. Însă, tot ce am fost în stare să fac a fost să mă retrag dintr-un sindicat care simţeam că nu face nimic pentru mine; şi să mă bat cu statul român şi cu instituţiile sale în instanţă, pe cont propriu. Pentru ce? Pentru a obliga statul- garant al legilor- să aplice legile sale! Gestul meu a fost unul egoist, tocmai de aceea am tot respectul pentru gestul doamnei Anghel, care a fost unul altruist. )
În plus, am avut ocazia să descopăr un alt om minunat:Ioan Selejan, arhiepiscopul de Harghita şi Covasna. Nu doar pentru că a reuşit să-i vorbească de la suflet la suflet, ci şi pentru că o poartă în sufletul său pe învăţătoarea care i-a pus condeiul în mînă.
Sper să nu mai fie nevoie de încă o Cristiana Anghel, cu atît mai mult sper să nu mai fie nevoie de încă un tribut plătit de însăşi Doamna Învăţătoare Anghel.
Ar fi bine să ne învăţăm lecţia!
Sărut mîna, Doamna Învăţătoare!