duminică, 31 octombrie 2010

Sărut mîna, Doamnă Învăţătoare!

Doamna învăţătoare Cristiana Anghel a hotărît să se gîndească mai mult la sine, la sufletul său, la familia dumneaei... prin urmare a ales să renunţe la forma extremă de protest prin care ne-a făcut un serviciu şi ne-a dat o lecţie nouă, tuturor.
Sărut mîna, doamnă învăţătoare, pentru ceea ce aţi făcut pentru noi! Şi respect!
De asemenea, mă bucur pentru alegerea pe care aţi făcut-o!
(Am citit şi am urmărit toate reacţiile- pro sau contra gestului domniei-sale. Aveam propriile păreri şi propriile reacţii, dar mărturisesc că nu am avut curajul să mi le exprim pînă acum; sau nu curajul, ci vorbele potrivite pentru gestul doamnei învăţătoare.
De felul meu sunt o persoană bătăioasă; cu ceva atribute înnăscute, de sindicalist. Însă, tot ce am fost în stare să fac a fost să mă retrag dintr-un sindicat care simţeam că nu face nimic pentru mine; şi să mă bat cu statul român şi cu instituţiile sale în instanţă, pe cont propriu. Pentru ce? Pentru a obliga statul- garant al legilor- să aplice legile sale! Gestul meu a fost unul egoist, tocmai de aceea am tot respectul pentru gestul doamnei Anghel, care a fost unul altruist. )
În plus, am avut ocazia să descopăr un alt om minunat:Ioan Selejan, arhiepiscopul de Harghita şi Covasna. Nu doar pentru că a reuşit să-i vorbească de la suflet la suflet, ci şi pentru că o poartă în sufletul său pe învăţătoarea care i-a pus condeiul în mînă.
Sper să nu mai fie nevoie de încă o Cristiana Anghel, cu atît mai mult sper să nu mai fie nevoie de încă un tribut plătit de însăşi Doamna Învăţătoare Anghel.
Ar fi bine să ne învăţăm lecţia!
Sărut mîna, Doamna Învăţătoare!

4 comentarii:

  1. Pacat ca nu s-a gasit nimeni sa o asculte! Ma bucur ca a renuntat, desi a facut-o destul de tarziu pentru ea si urmele retinerii de la mancare se vor vedea in timp.
    O admir, am tot respectul pentru ea, dar imi este si rusine! Noi nu am sustinut-o nici macar printr-o greva obisnuita!
    II spun si eu "Sarut mana, DOAMNA INVATATOARE!"

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, şi mie îmi este ruşine. Mă uitam la colegii mei, adăpostiţi la "umbra" sindicatului, dar care nu fac grevă. Vin, bombăne, fac orele, mai rostesc ceva invective, mai fac rapoarte, monitorizări, planificări, iar bombăne, iar ore, iar invective... dar acţiuni concrete...niet!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici la noi nu a miscat nimeni nimic.
    Fara solidaritate... nu avem rezultate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acordati prea multa importanta

    RăspundețiȘtergere

Check out videos from Vama