"Fir-ar a dracului de ţară!"

Sunt vorbele pe care le-am auzit spuse de un bătrîn, în urmă cu vreo trei zile, într-un mijloc de transport în comun.
Mărturisesc că m-au şocat: poate din cauza reminiscenţelor de educaţie patriotică pe care am primit-o în şcoală (pe vremea comuniştilor, e drept, dar totuşi educaţie patriotică!) sau poate din cauza bunicilor şi a străbunicilor mei, care au luptat pe front pentru ţara asta...
Apoi, bătrînul s-a şi explicat: venea de la spital; trebuia să facă o tomografie... nu a avut bani de şpagă; de taxă nici atît; prin urmare, aparatul din spital nu funcţionează! doar la o clinică particulară din oraş... (cunosc procedura, am trecut cu ambii părinţi prin poveşti de genul ăsta...). Şi a continuat: "nu avem doctori, nu avem profesori, nu avem bani pentru pensii, nu mai avem nimic! Fir-ar a dracului de ţară!"
Au trecut trei zile în care nu m-am mai gîndit la chestiunea respectivă, dar m-am tot uitat la părinţii mei (pensionari onorabili, unul din sistemul de sănătate, celălalt din învăţămînt...am zis onorabili? mai bine ziceam săraci!) cum se uită la TV şi află despre primele de vacanţă de la ministerul de finanţe (13 milioane de euro), despre fîntînile primarului din sectorul 3 (4 milioane de euro), despre scena doamnei Ridzi (10 scînduri- 75 000 de euro), despre salariile directorilor din ministerul agriculturii (majorări de 30-50%)... află şi îşi fac inimă rea gîndindu-se că li s-a spus că e criză şi că pensiile lor s-au plătit cu preţul îndatorării ţării...M-am uitat la ei cum suferă şi mi-a venit să zic: "Fir-ar....!"