Sau poate nu va muri niciodată?!?

Toate posturile de ştiri vorbesc despre moartea lui Michael Jackson. Nu am fost mare fan, dar nu aveam cum să nu îi apreciez talentul şi carisma. Mi-a fost milă de el în timpul vieţii, i-am urît pe "vulturii" care l-au atacat, dar şi pe cei din jurul lui, care l-au exploatat fără să-i dăruiască măcar un strop de iubire sinceră. Mi-e milă şi acum, cînd aceeaşi "vulturi", plus unii noi (se editează/reeditează discuri peste noapte!) se hrănesc cu ce a mai rămas...
A murit... sau poate nu va muri niciodată!
Pentru toţi cei care l-au apreciat şi iubit pe Michael...

Vacanţaaa !!!!!

Îmi place să fiu în vacanţă!
Pentru că îmi pot face propriul program, fără să dau explicaţii de ce aşa şi nu altfel...
Pentru că îmi permit să uit în ce zi sînt, în ce dată, cît e ceasul...
Pentru că îmi acord privilegiul de a nu mai face şi a nu mă mai gîndi la ceea ce "trebuie", ci la ceea ce îmi doresc...

Parfumul florilor de tei

În fiecare iunie, parfumul florilor de tei îmi aminteşte de copilărie şi mă face să reflectez la paralela cu zilele noastre.
Cum înflorea teiul, ne găseam pretextul să ne strîngem cîţiva copii şi să plecăm în pădure (acelaşi pretext îl găseam şi cînd înfloreau mărăcinii/gherghinarii, şi cînd înflorea salcîmul, şi cînd...eh! dar cîte pretexte nu găsesc copiii, atunci cînd au nevoie de ele!). Ne suiam în tei, deşi eram preveniţi că teiul se rupe uşor,că e periculos ceea ce facem... Sport extrem, adrenalină... s-ar numi în limbajul actual...
Mai tîrziu, parfumul florilor de tei a adăugat un plus de savoare unui prînz petrecut cu o persoană dragă inimii mele la o terasă din centrul oraşului Piteşti...
Şi, de fiecare dată, parfumul florilor de tei îmi aduce în memoria afectivă pe d-na Zamfirescu (profa de mate, cum ar zice elevii de azi), care are un tei la poartă şi care făcea prăjituri mirosinde a miere şi a flori de tei...
Parfumul florilor de tei îmi reînvie amintiri dragi şi mă face să simt adierea blîndă a fericirii, suavă- dar persistentă- ca şi parfumul florilor de tei!