Un om = o carte

Un om = o carte. Gratis!
Pe Bulevardul Castanilor din Tîrgoviște este un anticar (eu prefer să-l numesc: un domn care vinde cărți vechi). Rareori trecătorii se uită la cărți și mult mai rar cumpără ceva.
Ieri întinsese cărțile pe jos, pe trotuar, și pusese din loc în loc afișe pe care scria: Un om = o carte. Gratis!
Oamenii se opreau, se uitau la cărți, le răsfoiau, alegeau cartea cu care să plece acasă.
(Nu știu dacă inițiativa se datora sfintei sărbători de ieri, ori evenimentelor dedicate Zilelor Cetății, știu doar că a fost o reușită și regret că nu am putut imortaliza și în imagini momentul!)
Un om = o carte

Cum e cu legea pe la noi sau: mai bine hoț decît păgubaș

Proaspăt întoarsă din concediu, pe 16 august, descopăr că se umblase la dulapul din clasa mea (care nu are încuietori chiar sigure, dar era încuiat). Verific și constat că dispăruseră niște obiecte și niște bani.
O întreb pe femeia de serviciu cine a mai fost prin școală în perioada în care eu nu am mai trecut pe acolo. Spune că doar paznicii de noapte și îl anunță pe primarul localității, care supraveghea nu-știu-ce lucrări prin curtea școlii. Primarul zice că nu îl privește, că nu e problema lui, e problema școlii. Revoltătoare atitudine după părerea mea, întrucît știu că e angajatorul.
Aș fi anunțat poliția, să ia amprente, însă știu că directoarea școlii nu e de acord cu genul ăsta de acțiuni (au mai fost evenimente de acest tip în școală și s-au făcut doar cercetări locale, empirice). Fac o informare scrisă în care prezint ceea ce am constatat și mă duc să o înregistrez. Nu pot, deoarece oamenii sunt în concediu. Stric concediul directoarei cu un telefon, în care îi spun ce s-a întîmplat și cum am de gînd să procedez. Îmi spune (cum deja bănuiam) să nu... și mă asigură că vine luni (azi, 22 august) să rezolve cumva.
Azi a venit și m-a întrebat dacă am martori că acele obiecte erau în dulap (sigur că martori sînt elevii, dar ei sînt minori și nu se pune!) și îmi mai spune că eu sînt de vină, fiindcă nu mi-am protejat corect bunurile clasei.
Renunț la orice dorință de a afla ceva despre cineva, fiindcă mi se pare ridicolă intenția mea.
Dacă ar fi să ne gîndim la casa noastră, faptele se reduc la: cineva îmi intră în casă și îmi ia de acolo obiecte (în Codul Penal cred că se numește furt) și eu sunt vinovatul, pentru că nu mi-am încuiat bine casa. Recunosc, nu mai sînt de mult la curent cu legislația din România (de cînd prevederile legale se schimbă atît de des și se aplică haotic, ori nu se aplică de loc), dar mi se pare că, în astfel de situații e normal să cauți întîi hoțul și abia apoi să îl învinuiești pe păgubaș de neglijență.
Pînă atunci... hoțul neprins negustor cinstit, iar restul e... can-can!

Folk You la a VII-a ediție - impresii personale

Joia trecută, în Vama Veche, a început a VII-a ediţie a Festivalului Folk You! Florian Pitiş.

Toate-s vechi şi nouă toate, aş zice şi eu cum a zis poetul.

Lista de invitaţi- controversată în opinia unora (nu puţini), la vederea numelui Puya (şi nu orice fel de invitat, ci susţinător de recital). Clar: organizatorii doreau să continue experimentul început anul trecut, cu introducerea în program a unor trupe de rock în recital, la finalul fiecărei seri. Experiment care anul trecut a dat rezultate bune, se pare, deoarece în acest an au fost şi mai multe invitate.

Ce am văzut/ ascultat: maeştri ai genului deja consacraţi (Ducu Bertzi, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru, Magda Puşcaş, Zoia Alecu, Alina Manole... şi mulţi-muuulţi alţii), pe domnul profesor-artist emerit Tudor Gherghe (cu o nouă lecţie de muzică, de cultură, de autoritate asupra unor dezlănţuiţi într-ale huiduitului), pe Marius Mihalache cu Irina Sîrbu (un alt experiment, dar unul bine primit), un Florin Chilian mai nervos, mai iritat şi mai iritant, mai scurt la program decît cel de anul trecut, trupe rock de bun gust şi de bună calitate (Taxi, Zdob şi Zdub, Holograf, Zob, Vama)...

Ce m-a mirat: reacţia exagerat de violentă a publicului la Puya (ţinînd cont că, înainte cu o seară, Guess Who fusese bine primit pe scenă), reacţia organizatorilor la atacul asupra lui Puya (întîrziată rău de tot apariţia lui Marius Tucă pe scenă cu o explicaţie şi cu doamna Anda Pittis)...

Ce m-a bucurat: apariţia unui loc special amenajat pentru persoanele cu dizabilităţi (din păcate, am aflat de existenţa acestui loc abia cînd Chilian s-a răstit la cei care ocupaseră fără drept locul); faptul că Florin Chilian a fost consecvent şi a dus pînă la capăt demersul, început cu o seară înainte, de a explica şi a susţine prezenţa lui Puya pe acea scenă...
Ce mi-a plăcut: atmosfera creată de publicul de folk (ca de obicei), faptul că Dan Teodorescu de la Taxi a tot venit şi re-venit pe scenă cu "dramele pe care nu vrea să le vadă în Vamă", chiar şi cu foi pe care erau versurile noului cîntec, foi împărţite în public...

Ce mă îngrijorează: faptul că evenimentul pare din ce în ce mai prost organizat, faptul că "dramele" de care vorbea Teodorescu în cîntec sînt tot mai aproape să se întîmple (un BMW cît un yacht îngropat în nisipul plajei mi s-a părut răzbunarea supremă!), faptul că publicul se manelizează (la un moment dat vine o mămică vamaiotă rău ca aspect şi întreabă dacă putem să-i facem un pic de loc să se aşeze şi ea cu un copilaş; ne strângem unii în alţii şi îi facem loc; şi vine ea cu copilaşul anunţat; şi cumnatul cu soţia lui; şi soacra ei-maaaare femeie, şi soţul ei, şi saci de dormit, şi sticle de vodcă, şi doze de bere, şi pahare de plastic, şi... noi ne tot strîngem, că ei erau în expansiune... copilaşul adoarme, iar ei beau şi fumează; mămica mai cîntă şi mai dansează, dar aspectul de vamaiotă păleşte printre ceilalţi membri ai familiei, cu lanţuri şi brăţări de aur atîrnînd de ei; cînd publicul era în picioare şi cînta cu "Moţu" Pittis "nu contează cît de lung am părul, important e...", doi pletoşi încercau să-şi croiască drum spre grupul lor; unul era gata-gata să calce pe copil; tatăl, băut bine, a sărit la el; băiatul şi-a cerut scuze, a explicat că nu avea de unde să ştie că acolo, în tot calabalîcul ăla, e un copil ... manelistul l-a luat la palme în timp ce îi zicea "bă, drogatule..."; cînd cei de pe plajă au intervenit, a sărit la nevastă-sa: "stai, fă, cu copilu, în pula mea"; bineînţeles, la plecare, tot gunoiul a rămas în urma lor, pe plajă...)

Ce pot să spun acum, după o săptămînă: nu mai sînt sigură că vreau să mă mai duc la Folk You şi la anul...
Ce vă mai pot arăta:

-marea: limpede, caldă, liniştită...

-un răsărit de soare văzut de la fereastra camerei mele

Ce vă pot spune: duceţi-vă în Vamă! O să vă placă!