Am primit pe e-mail o știre despre două fetițe din România, participante la două concursuri din Italia: IO CANTO și TI LASCIO UNA CANZONE.
Andreea Olariu, 14 ani, din Constanța și Mădălina Lefter, 13 ani, din Iași pot repeta fenomenul "Costel Busuioc" și se pare că la noi încă nu sunt mediatizate (nu au loc de celelalte "fenomene", care umplu știrile noastre de toate zilele!).
Ambele au nevoie de susținere, inclusiv de voturi.
Le puteți vedea la:
http://www.video.mediaset.it/video/io_canto/esibizioni/186481/listen.html#tc-s1-c1-o1-p3
http://www.youtube.com/watch?v=ksPTNVmAd_Y
și în direct la:
http://www.coolstreaming.us/blog/diretta-tv/
sau la:
http://www.tvdream.net/web-tv/canale5-indiretta-streaming/
pe Andreea vinerea la ora 22:30, iar pe Mădălina miercurea, 22:10 (ora României).
Votați-le, susțineți-le, promovați-le dacă puteți!
luni, 22 noiembrie 2010
duminică, 14 noiembrie 2010
"Diviziunea muncii" (II)
"Si vous faites des projets pour une anee, semez du ble" (dacă vă faceţi proiecte pentru un an, semănaţi grîu) - Jacques Salome.
Nu ştiu dacă l-au citit şi nu cred nici măcar că au auzit de Jacques Salome, dar "conţăranii" mei în fiecare toamnă seamănă grîu. Toamna asta lungă şi caldă le-a oferit ocazia chiar şi celor mai întîrziaţi să facă acest lucru.
Într-o postare mai veche http://confidentze.blogspot.com/2009/08/diviziunea-muncii.html , povesteam despre cum îşi împart sarcinile femeile şi bărbaţii.
Iată o nouă mostră de diviziune a muncii, descoperită într-o discuţie între două bătrîne, discuţie auzită fix în acelaşi loc ca şi anterioara.
- Ai semănat grîu?
- Da, l-am semănat din octombrie!
-Şi? Ţi-a răsărit?
- Nu ştiu, nici n-am mai trecut pe-acolo! Dumnezeu, cum o vrea El... Eu mi-am, făcut datoria şi l-am semănat. De-aici nu mai e treaba mea: dacă Dumnezeu o vrea să-l facă să răsară... să se ocupe... dacă nu...nu!
Să fie vorba de tradiţie?
Să fie influenţa monarhiei şi a casei de Hohenzolern cu deviza Nihil sine Deo?
Să fie lipsa noastră de responsabilitate, cu rădăcini adînc înfipte în psihologia neamului?
Să fie de vină Mioriţa?
Ce ne determină oare să ne tot împărţim sarcinile şi responsabilităţile cu însuşi Dumnezeu?
Nu ştiu dacă l-au citit şi nu cred nici măcar că au auzit de Jacques Salome, dar "conţăranii" mei în fiecare toamnă seamănă grîu. Toamna asta lungă şi caldă le-a oferit ocazia chiar şi celor mai întîrziaţi să facă acest lucru.
Într-o postare mai veche http://confidentze.blogspot.com/2009/08/diviziunea-muncii.html , povesteam despre cum îşi împart sarcinile femeile şi bărbaţii.
Iată o nouă mostră de diviziune a muncii, descoperită într-o discuţie între două bătrîne, discuţie auzită fix în acelaşi loc ca şi anterioara.
- Ai semănat grîu?
- Da, l-am semănat din octombrie!
-Şi? Ţi-a răsărit?
- Nu ştiu, nici n-am mai trecut pe-acolo! Dumnezeu, cum o vrea El... Eu mi-am, făcut datoria şi l-am semănat. De-aici nu mai e treaba mea: dacă Dumnezeu o vrea să-l facă să răsară... să se ocupe... dacă nu...nu!
Să fie vorba de tradiţie?
Să fie influenţa monarhiei şi a casei de Hohenzolern cu deviza Nihil sine Deo?
Să fie lipsa noastră de responsabilitate, cu rădăcini adînc înfipte în psihologia neamului?
Să fie de vină Mioriţa?
Ce ne determină oare să ne tot împărţim sarcinile şi responsabilităţile cu însuşi Dumnezeu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
