...căci toţi venim din ţara copilăriei noastre...

Viaţa sau alegerile pe care le-am făcut mi-au oferit norocul de a locui şi acum pe uliţa copilăriei. Astăzi am făcut o plimbare pe uliţa copilăriei care sălăşluieşte în sufletul meu.
Prieteni din copilărie... biciclete... pădure... flori de primăvară, fluturi şi bondari, toate asezonate cu o zi caldă, însorită...iată ingredientele pentru o după-amiază frumosă...
Da, un drum cu bicicleta, apoi o plimbare prin pădure, ca pe vremuri. Mi-am amintit şi frînturi de versuri... e primăvară, iarăşi primăvară/ pe fiecare margini de făgaş... şi ...înflorit-au galbeni cornii... Am cules urzici, şi viorele, şi brînduşe...ne-am bucurat de soare, de aerul curat şi de vîntul dulce de primăvară...ne-am bucurat de amintirile copilăriei şi adolescenţei noastre şi de amintirile pădurii de atunci...
...Căci, ce a rămas acum din ea, este doar o umbră palidă a celei de atunci. S-au făcut tăieri masive şi dezordonate, rămăşiţele vechilor sonde (de pe vremea SOVROM-ului) au fost jefuite de tot ce însemna structură metalică, potecile nu mai sunt poteci, ci urme săpate adînc de roţile căruţelor şi ale tractoarelor cu care a fost cărat lemnul...
...Şi totuşi pădurea nu a uitat ce a fost, nu a uitat ce este şi, în fiecare primăvară ne aşteaptă cu darurile ei...tot mai puţine, tot mai distruse de "civilizaţie", dar mereu acolo pentru cei ce vor să le primească...
Nişte bucureşteni, care făceau un grătar, ne-au spus că, în ciuda peisajului oarecum sumbru, se bucură de linişte şi de aerul curat.
Mi-a plăcut ziua de azi şi îmi place ceea ce simt acum: palmele încă îmi sunt furnicate de înţepăturile urzicilor, foşnetul frunzelor uscate, strivite sub tălpile noastre îmi sună în urechi, simt mirosul pămîntului reavăn şi aroma delicată a florilor de corn, toţi porii mei respiră soare, şi vînt, şi primăvară...sunt iar pe uliţa copilăriei...