De prietenie

E toamnă dulce și caldă.
În grădina mea au înflorit tufănelele. Le am de la o prietenă veche, de pe vremea cînd lucram împreună. Timpul și vremurile ne-au despărțit, dar ne-a rămas prietenia... și mi-au rămas tufănelele.
Toamna, cînd explodează de flori și de parfum, îmi aduc aminte de prietena mea, de Cati.
Și tot de prietenie: azi am reușit să fac fericiți trei oameni, prieteni vechi, dar care nu s-au mai văzut de mult și care nu mai aveau vești unul despre altul. Pe unul dintre ei l-am cunoscut întîmplător, la un curs. Auzind de unde sunt, mi-a povestit că știe niște oameni din zonă, cu care a avut o relație specială de prietenie. Îi cunoșteam și eu, așa că m-a rugat să le transmit salutări. Am spus că pot face mai mult: să le transmit datele de contact.
Zis și făcut: nu pot descrie în cuvinte reacția celor doi: emoție, mulțumire, bucurie, încîntare, fericire... Un telefon și o discuție emoționantă... între vechi prieteni care nu au mai știut mult timp unii de alții...
Prietenia face atîția oameni fericiți !