Miercuri, 21 iulie.
Biblioteca comunală (scuze, cacofonia face parte din denumirea oficială).
Bibliotecara (fugită din concediu medical), o învăţătoare (eu) şi o elevă. Zor mare să se amenajeze o încăpere proaspăt vopsită (şi mult mînjită) pentru că joi urma ca această încăpere să devină sala ce va adăposti echipamentele ce vor fi livrate prin programul
biblionet. Femeie de serviciu nu există în schemă/ organigramă, dar nici în fişa postului bibliotecarului nu sînt prevăzute astfel de sarcini de serviciu.
Mă iau iarăşi de... de cine? Da, de primar. Întîi are tendinţa de a pasa responsabilitatea. Cui? Nu ştim cui, doar zicea că nu este şef peste femeile de serviciu. Apoi că, dacă ocupantul postului nu este capabil, să iasă la pensie (parcă nu am avea destui pensionari pe cap de salariat!). Apoi că, dacă a accesat programul biblionet (accesat înseamnă semnat documentele, de accesare s-a ocupat biblioteca), nu e suficient cît s-a implicat? Nu e suficient, zic eu, dacă vreţi şi să implementaţi programul. O mai coteşte şi prin ograda şcolii, că şi profesorii împrumută cărţi. Da, dar biblioteca comunală este subordonată primăriei, nu şcolii.
În sfîrşit, aşa cum a spus
marada într-un comentariu la o postare anterioară, decide să se şi implice, să rezolve.
Trimite după muncitorul căruia i se ceruse să confecţioneze galeriile pentru perdele. Vine "afumat" de dimineaţă, urmat de profesorul de sport, care ducea galeriile şi ciocanul. Îl pune pe acesta să se urce pe o masă, să bată cuiele
(că tu eşti meseriaşul, iar eu salahorul) şi să agaţe galeriile. Îl ajut şi eu, că nici să-şi rupă ăla gîtul nu era o soluţie; deşi i-aş fi rupt eu gîtul cînd îl vedeam cum ne priveşte zeflemitor şi oarecum victorios, doar ne pusese la treabă!
Trimite apoi după femeia de serviciu, care fusese căutată vreo trei ore şi care părea de negăsit. Vine, îmbrăcată în fustă albă şi crăpată foarte sexy, în bluză flu-flu, cu decolteu foarte adînc... (Mă uit la hainele şi la mâinile noastre pline de var, de vopsea şi de praf). Îi spune despre ce e vorba.
Azi? întreabă ea. Apoi oftează şi pleacă acasă să îşi schimbe hainele şi să mănânce de prînz. Vine după vreo oră şi se aşează să se odihnească puţin înainte să înceapă munca.
Şi m-am gîndit la mine, la bibliotecară şi la proful de sport: ce ne-or fi trebuit studii superioare ca să facem pe muncitorii şi pe femeile de serviciu? Şi m-am gîndit la eleva care ne ajuta: dacă ar cere consiliere vocaţională, ce i-aş spune?
Clar, noi nu ne-am ales job-ul potrivit!
Oricum, pînă la urmă, implicarea domnului primar a avut un rezultat concret şi pentru asta îi mulţumesc (cred că e prima dată cînd o fac, dar acum chiar e pe merit).
Despre cum ne alegem şi cum ne facem meseria... vorbim şi cu alte ocazii...
face pui (în puii mei): proiecturi. Boc şi Eba exersează împreună trecerea de la rostirea a cîteva cuvinte la editarea perfectă a cîtorva fraze. Şi invers. (orgasm lingvistic, i-aş zice eu)
