Al cincilea anotimp...

Am avut cîteva săptămîni în care am muncit extrem de mult. Inclusiv sîmbetele şi duminicile, ceea ce de obicei nu fac.
Uneori, eram atît de preocupată de ceea ce făceam, încît îmi dădeam seama că aproape uitam să respir. De fapt, uitam să mă bucur că încă mai respir!
În toată nebunia asta, mi-am făcut timp să merg la spectacol: era vorba despre domnul TUDOR GHEORGHE, cu "Al cincilea anotimp". Acolo, de la dumnealui, am aflat că au înflorit salcîmii.
Locuiesc la ţară, salcîmii sînt în faţa porţii mele; în mod normal, n-aş putea să ies din curte fără să îi văd, fără să le simt parfumul. Şi, cu toate astea, mi s-a întîmplat!
În dimineaţa următoare, i-am văzut şi le-am inspirat parfumul. Apoi am văzut albul-gălbui al florilor de soc, şi rozul florilor de măceş, şi roşul aromat al trandafirilor de dulceaţă... E mai, e florar, iar eu nu am avut timp să văd, să simt asta!
Au înnebunit salcîmii, dar nu mai avem timp să ne bucurăm de ei, nici măcar nu mai observăm frumuseţea din jurul nostru...
Al cincilea anotimp, un spectacol dedicat femeii de maestrul Tudor Gheorghe.
Al cincilea anotimp, o sintagmă pe care eu aş dedica-o fiecăruia dintre noi, timpului necesar ca fiecare să devină sieşi al cincilea anotimp, sărbătoririi faptului că ai ales să te bucuri de flori, de soare, de muzică, de timp...