Tineret în acţiune

În week-end-ul ce tocmai a trecut am avut ocazia să cunosc tineri adolescenţi, fiecare special în felul lui, fiecare cu povestea lui de viaţă, toţi însă veniţi cu acelaşi scop: participarea la un proiect al programului Tineret în acţiune.
Liceeni din judeţul Dâmboviţa, voluntari ai Centrului EUROPE DIRECT Târgovişte, adolescenţi-copii... răsfăţaţi, cu suflet mare, cu capricii normale la vîrsta lor... Sandra, Alin, Andreea, Lucian, Ana, Oana, Alex, Robert, Adina... şi încă mai mulţi...
Băieţii de la Centrul de Reeducare pentru Minori Găeşti, adolescenţi-adulţi... ducînd cu ei poveşti în care viaţa bate filmul, cu consum de droguri, furt, tîlhărie, tentative de viol sau de omor... dar cu voci care cîntă dumnezeieşte, cu talent la teatru, cu dorinţa de a învăţa şi pînă la urmă cu aceeaşi dorinţă de a se juca, de a-şi mai păstra o fărîmă de copilărie, la fel ca şi colegii lor... Florin, Petrişor, Mihai, Marian, Ruben, Iulian, Costel, David...
Apoi, dar nu în cele din urmă, "adulţii" (foarte tineri și ei)- responsabili cu organizarea activităţilor, cu derularea proiectului... Andrada, Mândruţa, Denisa, Cristi, Cati, Vlăduţ...
Învăţare non-formală, prietenie, activităţi de team-building, dezvoltare personală, jocuri, ecologizare... auto- şi intercunoaştere... lupta împotriva excluziunii sociale... O lume împărțită în trei: la voi, în libertate; la noi, în centru; la ceilalți, în penitenciar... Oameni care pentru trei zile au făcut posibil ca primele două din cele trei "lumi" să devină una singură...
M/am despărțit de ei cu un mare buchet de gînduri, de sentimente, de impresii... greu de pus în cuvinte, dar numai bune de pus într-un sertăraş al sufletului fiecăruia dintre noi, cei care am fost acolo...
... şi un blog dedicat proiectului...
http://www.tiatargoviste.wordpress.com/

O săptămînă nebună...nebună...

Astăzi închei o săptămînă nebună,nebună... plină cu evenimente bulversante, şi afectiv, şi cognitiv.
Mai întîi am aflat că emisiunea lui Mircea Badea este violentă, dar ce mai contează- mi-am spus- în condiţiile în care şi desenele animate ale lui Walt Disney au fost suspectate de violenţă !
Apoi, o veste tristă, extrem de tristă pentru mine şi pentru cei care l-au cunoscut: finul nostru (al familiei mele)s-a stins. A fost un om remarcabil, cu o energie pozitivă greu de egalat, din care dăruia tuturor; mereu vesel, mereu cu o vorbă bună pentru fiecare. A crescut 8 copii, are 10 nepoţi,o soţie minunată, dar -mai presus de toate- toţi cei care l-au cunoscut l-au iubit, l-au apreciat, l-au respectat. Condoleanţe familiei! Am plîns mult, mai plîng şi acum la gîndul că nu-l voi mai vedea...dar vreau să mi-l amintesc aşa cum a fost...
Am aflat că preşedintele Băsescu a fost la un pas de a deveni academician... norocul lui că nu i-a plăcut şcoala! Cică a refuzat, dar mi-am amintit că am cunoscut profesori care scriu: "măsurile vor fi aplicate de învăţători şi diriginţi claselor...", "fiecare participant îşi v-a spune numele şi v-a face un semn...", "participanţii v-or sta..."; şi am cunoscut un psiholog angajat al jandarmeriei române, care nu ştia ce înseamnă "balbism"...
Tudor Chirilă nu mai poate cînta piesele "Vama Veche" fără acordul foştilor colegi de trupă...justiţia are scuza că e oarbă, foştii colegi (şi prieteni?)ce scuză au?
Am încheiat săptămîna frumos: ieri am cunoscut un om deosebit: prof. dr. Mihail Dumitru, membru marcant al Societăţii de Ştiinţe Biologice din România, iniţiator al cercului şcolar de protecţie a mediului-ECOS şi al simpozionului NATURA ŞI OMUL, ajuns la a XIX-a ediţie. Deşi este pensionar, domnul profesor încă mai merge la şcoala pe care a slujit-o de-a lungul vieţii, încă mai descoperă şi ajută elevii pasionaţi de ştiinţele naturii. M-am gîndit că profesorii de biologie au ceva din darul naturii, de a reîntineri veşnic (şi mama mea se află printre ei), dar e vorba şi de apartenenţa la o anume generaţie de dascăli, cei cu prestanţa şi autoritatea conferite de vocaţie şi de buna lor pregătire în domeniul lor de competenţă; am avut mulţi astfel de profesori şi pentru asta mă consider o persoană norocoasă! Tot respectul pentru domnul profesor Dumitru şi pentru cei ca dumnealui!
Cireaşa de pe tort? Un e-mail de la un prieten drag sufletului meu...

De prietenie

E toamnă dulce și caldă.
În grădina mea au înflorit tufănelele. Le am de la o prietenă veche, de pe vremea cînd lucram împreună. Timpul și vremurile ne-au despărțit, dar ne-a rămas prietenia... și mi-au rămas tufănelele.
Toamna, cînd explodează de flori și de parfum, îmi aduc aminte de prietena mea, de Cati.
Și tot de prietenie: azi am reușit să fac fericiți trei oameni, prieteni vechi, dar care nu s-au mai văzut de mult și care nu mai aveau vești unul despre altul. Pe unul dintre ei l-am cunoscut întîmplător, la un curs. Auzind de unde sunt, mi-a povestit că știe niște oameni din zonă, cu care a avut o relație specială de prietenie. Îi cunoșteam și eu, așa că m-a rugat să le transmit salutări. Am spus că pot face mai mult: să le transmit datele de contact.
Zis și făcut: nu pot descrie în cuvinte reacția celor doi: emoție, mulțumire, bucurie, încîntare, fericire... Un telefon și o discuție emoționantă... între vechi prieteni care nu au mai știut mult timp unii de alții...
Prietenia face atîția oameni fericiți !

Bucurie

Femeile pe care le cunosc se plîng că nu mai au timp: să se ocupe de copiii lor, să stea la o şuetă cu prietenele, să citească, să se relaxeze, să se iubească pe ele însele, să.....

Mă tot străduiesc să le fac să înţeleagă că alegerea le aparţine pe deplin: fiecare dintre noi hotărăşte care îi sînt priorităţile şi cum îşi împarte timpul...

Pe fondul acestei lipse generale de timp, m-am bucurat să aud de la o prietenă de-a mea că este însărcinată (=a avut timp să facă dragoste, are timp să facă un copil, va avea timp să îl crească...).

Dani este un model de femeie puternică, hotărîtă, care ştie exact ce vrea şi face exact ce are nevoie să facă pentru a-şi atinge obiectivele. De aceea mă bucur enorm pentru bucuria ei şi îi doresc să se bucure de tot ce are şi de tot ce face!