Zilele trecute am fost prin țară, ca turist eu, ca pelerini alte persoane din grup. Am avut ocazia să văd locuri extraordinare, să cunosc oameni minunați, dar și să mi se "demonteze" niște mituri, create de școală în copilărie și, mai tîrziu, întărite cumva de televizor...
Plecarea din Tîrgoviște... prima oprire: Mănăstirea "Înălțarea Domnului", cota 1000 (
http://incomod-media.ro/ziar/manastirea-cota-1000-perla-de-pe-paduchiosu-fascinanta-istorie-a-asezamantului-monahal-merita-sa-fie-cunoscuta-vezi-video/), urmată de Mănăstirile Sinaia (
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-sinaia-biserica-veche-96599.html) și Caraiman (
http://www.manastireacaraiman.ro/). Pînă aici, nimic nou pentru mine; le mai văzusem, le știam istoria...
De la Bușteni, ne-am continuat drumul spre Brașov. Aici, un om deosebit:
Pr. Prof. Dr. Vasile OLTEAN, care ne-a cucerit cu pasiunea, dăruirea, erudiția... cu întreaga sa personalitate; cuvintele nu sunt deajuns să descriu ce am simțit cunoscând un astfel de om, de aceea recomand oricui să meargă acolo; astfel
, Muzeul "Prima Şcoala Românească" - Braşov (
http://www.primascoalaromaneasca.ro/index.php?p=home) a devenit un loc pe care mi-aș dori să îl revăd. Pentru cei care ajung acolo, biserica Sf. Nicolae este și ea un loc ce trebuie vizitat.
Următoarea pe listă și, de asemenea, un alt loc care mi-a tăiat respirația prin frumusețe și liniște este Mănăstirea Valea Mare, situată pe teritoriul administrativ al
localității cu același nume, în sudul județului Covasna, pe drumul
județean ce leagă orașul
Sfântu Gheorghe de Întorsura Buzăului (
http://manastirea_valea_mare.crestinortodox.ro/).
Prima zi ne-am încheiat-o la Mănăstirea Toplița (
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-toplita-67989.html), care ne-a oferit cazare peste noapte și... cam atît... (mi-ar fi plăcut să ni se ofere măcar un ceai, seara- la sosire- ori dimineața- la plecare... dar poate nu cunosc eu orînduielile mănăstirești.... )
A doua zi, ne-am bucurat de o primire deosebită în parohia "Sf. Ilie" din Bistrița; biserica este încă în construcție, dar oamenii, cozonacul, deschiderea și căldura sufletească... toate au fost într-adevăr speciale. Ziua s-a completat frumos și firesc cu
Mănăstirea "Adormirea Maicii Domnului"- Izvoru Mureşului (http://www.izvorul-muresului.ro/) și cu Mănăstirea
„Soborul Sfinților 12 Apostoli” din Bîrsana (http://www.manastireabarsana.ro/), vetre
de ortodoxie într-un autentic decor „pe-un picior de plai, pe-o gura de rai”. Aici, ca și-n
alte locuri miraculoase din țară, am înțeles, mai bine, locul neamului românesc, între
Dumnezeu și bucata de pămînt ce ne-a fost dată spre îngrijire.
Și, pentru că nu poate fi totul cum ne dorim, n-am înnoptat la Bîrsana; organizatorii au hotărît că ne vom petrece noaptea în Săpînța. Cimitirul vesel este ceva aparte, dar ... nu m-a înveselit; preotul mi s-a părut interesant, cult... cazarea la Pensiunea Adriana n-a fost chiar ca în reclamele de pe net, iar faptul că nu ne-au oferit măcar un ceai sau o cafea... hmmm.... dezamăgitor.... (cafeaua 2,5 lei; de ceai n-am întrebat dar, dacă îmi fierbeau o oală cu apă, le-aș fi adunat eu cîteva plante din flora spontană și ar fi scăpat ieftin, dar onorabil !; am citit și referințele altor foști clienți: se pare că nu sunt eu cel mai cîrcotaș dintre ei ! )
Ziua a treia ne-a adus cu sine, după un drum luuung, trecerea în Moldova; aproape de Pasul Tihuța, cît timp unii dintre pelerini și-au liniștit stomacul, eu- împreună cu cîțiva "rebeli" din grup- am preferat să ne bucurăm privirea și sufletul cu priveliștea și Mănăstirea Piatra Fîntînele (http://www.crestinortodox.ro/manastiri/manastirea-piatra-fantanele-117843.html). Apoi Voronețul și Humorul (http://www.gurahumorului.info/ro/manastirile-voronet-si-humor.html), urmate de o seară cu un pic de aventură într-ale cazării și ale mîncării ("aventură" provocată cumva de organizatori și susținută de firea mea rebelă... ), încheiată cu bine însă la Pensiunea Casa Maria. Mulțumiri !
Cea de-a patra zi a fost, zic eu, cireașa de pe tort. Am început-o la Mănăstirea Agapia (http://www.viziteazaneamt.ro/2009/09/23/manastirea-agapia-judetul-neamt/). De văzut pictura, realizată de Nicolae Grigorescu la doar 18 ani ! Sfinții lui Grigorescu de la Mănăstirea Agapia sunt unici, deosebiți.
Atît de deosebiți încît au făcut subiectul multor scrieri aparținînd
unor scriitori celebri. Dar să citești despre ei nu e de ajuns. Trebuie
să mergi acolo pentru a simți frumusețea dumnezeiască a
picturii, simplitatea liniei, perfecțiunea proporției și a formei.
Înțeleg că a devenit tradiție ca, în prima sîmbătă a lunii iulie, să se țină la Agapia parastasul părintelui Nicodim Măndița, urmat de procesiunea pe un drum făcut prin inima pădurii, spre Mănăstirea Sihla. Oboseala celor 8 km parcurși la pas trece la vederea altor minuni: peștera și fîntîna Sfintei cuvioase Teodora (
http://www.vanatoripark.ro/turism/obiective-turistice-antropice/pestera-teodora-de-la-sihla), Mănăstirea Dintr-un Lemn, Schitul Sihla, oamenii care viețuiesc acolo.... Alți 6 km prin pădure, altă minune: Mănăstirea Sihăstria (
http://sihastria.mmb.ro/), mormîntul părintelui Ilie Cleopa, apoi Mănăstirea Secu (
http://secu.mmb.ro/), loc de binemeritat popas după o zi lungă, plină de emoții și simțăminte nebănuite, loc de unde -în ziua următoare- am pornit spre casă.
Drumul spre casă... punctat cu două locuri, la poluri opuse:
1. Tehnostrade, Adjud: un peco, galben cu albastru, cu aspect de Petrom, dar fără firmă spre identificare; rafturi cu "prostioare"-junk food, la prețuri foarte mari , cu bon fiscal doar la cerere/ insistențe; restaurant "eat & go"- denumire foarte potrivită, fiindcă între cele două spații se găsea spațiul pentru toalete: cu intrare taxată (1 leu, desigur fără bon), păzită de o doamnă care strângea banii de la "nevoiași" (=cei care au diverse nevoi) și de o instalație de intrare-ieșire asemănătoare celor de la metrou. Modernitate, nene! Vrei să "eat"? Te speli pe mâini, dai 1 leu. Mai dai unul și după masă? Mai bine, "go!", că cine știe de cîte ori mai ai nevoie să vizitezi locul taxat cu 1 leu în timpul sau după.... masă.....
2. Popasul Merei, unde întîi mi s-a părut că ni s-a vorbit cam aiurea (e drept, aveam o pauză de doar 15 minute, în care nu știam ce ne dorim/ ce avem nevoie să facem mai întîi); nu mai contează prima impresie, fiindcă am constatat că serviciile sunt de calitate, iar pîinea (lipia) făcută acolo e de-a dreptul savuroasă.
Au fost cinci zile frumoase... în care am văzut o parte a țării... cu bune, cu mai puțin bune... se pare că asta face parte din farmecul opțiunii de a fi turist în România!
P.S. Link-urile sunt pentru cei care nu au văzut locurile, care vor să afle mai multe și poate mai bine scrise, ilustrate...
