Am primit pe e-mail o știre despre două fetițe din România, participante la două concursuri din Italia: IO CANTO și TI LASCIO UNA CANZONE.
Andreea Olariu, 14 ani, din Constanța și Mădălina Lefter, 13 ani, din Iași pot repeta fenomenul "Costel Busuioc" și se pare că la noi încă nu sunt mediatizate (nu au loc de celelalte "fenomene", care umplu știrile noastre de toate zilele!).
Ambele au nevoie de susținere, inclusiv de voturi.
Le puteți vedea la:
http://www.video.mediaset.it/video/io_canto/esibizioni/186481/listen.html#tc-s1-c1-o1-p3
http://www.youtube.com/watch?v=ksPTNVmAd_Y
și în direct la:
http://www.coolstreaming.us/blog/diretta-tv/
sau la:
http://www.tvdream.net/web-tv/canale5-indiretta-streaming/
pe Andreea vinerea la ora 22:30, iar pe Mădălina miercurea, 22:10 (ora României).
Votați-le, susțineți-le, promovați-le dacă puteți!
luni, 22 noiembrie 2010
duminică, 14 noiembrie 2010
"Diviziunea muncii" (II)
"Si vous faites des projets pour une anee, semez du ble" (dacă vă faceţi proiecte pentru un an, semănaţi grîu) - Jacques Salome.
Nu ştiu dacă l-au citit şi nu cred nici măcar că au auzit de Jacques Salome, dar "conţăranii" mei în fiecare toamnă seamănă grîu. Toamna asta lungă şi caldă le-a oferit ocazia chiar şi celor mai întîrziaţi să facă acest lucru.
Într-o postare mai veche http://confidentze.blogspot.com/2009/08/diviziunea-muncii.html , povesteam despre cum îşi împart sarcinile femeile şi bărbaţii.
Iată o nouă mostră de diviziune a muncii, descoperită într-o discuţie între două bătrîne, discuţie auzită fix în acelaşi loc ca şi anterioara.
- Ai semănat grîu?
- Da, l-am semănat din octombrie!
-Şi? Ţi-a răsărit?
- Nu ştiu, nici n-am mai trecut pe-acolo! Dumnezeu, cum o vrea El... Eu mi-am, făcut datoria şi l-am semănat. De-aici nu mai e treaba mea: dacă Dumnezeu o vrea să-l facă să răsară... să se ocupe... dacă nu...nu!
Să fie vorba de tradiţie?
Să fie influenţa monarhiei şi a casei de Hohenzolern cu deviza Nihil sine Deo?
Să fie lipsa noastră de responsabilitate, cu rădăcini adînc înfipte în psihologia neamului?
Să fie de vină Mioriţa?
Ce ne determină oare să ne tot împărţim sarcinile şi responsabilităţile cu însuşi Dumnezeu?
Nu ştiu dacă l-au citit şi nu cred nici măcar că au auzit de Jacques Salome, dar "conţăranii" mei în fiecare toamnă seamănă grîu. Toamna asta lungă şi caldă le-a oferit ocazia chiar şi celor mai întîrziaţi să facă acest lucru.
Într-o postare mai veche http://confidentze.blogspot.com/2009/08/diviziunea-muncii.html , povesteam despre cum îşi împart sarcinile femeile şi bărbaţii.
Iată o nouă mostră de diviziune a muncii, descoperită într-o discuţie între două bătrîne, discuţie auzită fix în acelaşi loc ca şi anterioara.
- Ai semănat grîu?
- Da, l-am semănat din octombrie!
-Şi? Ţi-a răsărit?
- Nu ştiu, nici n-am mai trecut pe-acolo! Dumnezeu, cum o vrea El... Eu mi-am, făcut datoria şi l-am semănat. De-aici nu mai e treaba mea: dacă Dumnezeu o vrea să-l facă să răsară... să se ocupe... dacă nu...nu!
Să fie vorba de tradiţie?
Să fie influenţa monarhiei şi a casei de Hohenzolern cu deviza Nihil sine Deo?
Să fie lipsa noastră de responsabilitate, cu rădăcini adînc înfipte în psihologia neamului?
Să fie de vină Mioriţa?
Ce ne determină oare să ne tot împărţim sarcinile şi responsabilităţile cu însuşi Dumnezeu?
duminică, 31 octombrie 2010
Sărut mîna, Doamnă Învăţătoare!
Doamna învăţătoare Cristiana Anghel a hotărît să se gîndească mai mult la sine, la sufletul său, la familia dumneaei... prin urmare a ales să renunţe la forma extremă de protest prin care ne-a făcut un serviciu şi ne-a dat o lecţie nouă, tuturor.
Sărut mîna, doamnă învăţătoare, pentru ceea ce aţi făcut pentru noi! Şi respect!
De asemenea, mă bucur pentru alegerea pe care aţi făcut-o!
(Am citit şi am urmărit toate reacţiile- pro sau contra gestului domniei-sale. Aveam propriile păreri şi propriile reacţii, dar mărturisesc că nu am avut curajul să mi le exprim pînă acum; sau nu curajul, ci vorbele potrivite pentru gestul doamnei învăţătoare.
De felul meu sunt o persoană bătăioasă; cu ceva atribute înnăscute, de sindicalist. Însă, tot ce am fost în stare să fac a fost să mă retrag dintr-un sindicat care simţeam că nu face nimic pentru mine; şi să mă bat cu statul român şi cu instituţiile sale în instanţă, pe cont propriu. Pentru ce? Pentru a obliga statul- garant al legilor- să aplice legile sale! Gestul meu a fost unul egoist, tocmai de aceea am tot respectul pentru gestul doamnei Anghel, care a fost unul altruist. )
În plus, am avut ocazia să descopăr un alt om minunat:Ioan Selejan, arhiepiscopul de Harghita şi Covasna. Nu doar pentru că a reuşit să-i vorbească de la suflet la suflet, ci şi pentru că o poartă în sufletul său pe învăţătoarea care i-a pus condeiul în mînă.
Sper să nu mai fie nevoie de încă o Cristiana Anghel, cu atît mai mult sper să nu mai fie nevoie de încă un tribut plătit de însăşi Doamna Învăţătoare Anghel.
Ar fi bine să ne învăţăm lecţia!
Sărut mîna, Doamna Învăţătoare!
Sărut mîna, doamnă învăţătoare, pentru ceea ce aţi făcut pentru noi! Şi respect!
De asemenea, mă bucur pentru alegerea pe care aţi făcut-o!
(Am citit şi am urmărit toate reacţiile- pro sau contra gestului domniei-sale. Aveam propriile păreri şi propriile reacţii, dar mărturisesc că nu am avut curajul să mi le exprim pînă acum; sau nu curajul, ci vorbele potrivite pentru gestul doamnei învăţătoare.
De felul meu sunt o persoană bătăioasă; cu ceva atribute înnăscute, de sindicalist. Însă, tot ce am fost în stare să fac a fost să mă retrag dintr-un sindicat care simţeam că nu face nimic pentru mine; şi să mă bat cu statul român şi cu instituţiile sale în instanţă, pe cont propriu. Pentru ce? Pentru a obliga statul- garant al legilor- să aplice legile sale! Gestul meu a fost unul egoist, tocmai de aceea am tot respectul pentru gestul doamnei Anghel, care a fost unul altruist. )
În plus, am avut ocazia să descopăr un alt om minunat:Ioan Selejan, arhiepiscopul de Harghita şi Covasna. Nu doar pentru că a reuşit să-i vorbească de la suflet la suflet, ci şi pentru că o poartă în sufletul său pe învăţătoarea care i-a pus condeiul în mînă.
Sper să nu mai fie nevoie de încă o Cristiana Anghel, cu atît mai mult sper să nu mai fie nevoie de încă un tribut plătit de însăşi Doamna Învăţătoare Anghel.
Ar fi bine să ne învăţăm lecţia!
Sărut mîna, Doamna Învăţătoare!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
