Festi-varză

Voi începe prin a spune că am toată stima pentru echipa de cadre didactice de la Şcoala organizatoare: oameni pasionaţi de meseria pe care o fac, cu vocaţie şi talent.
Pentru că îi respect şi îi iubesc pe aceşti oameni, le voi găsi circumstanţe atenuante: ploaia care le-a stricat planurile şi programul, anvergura evenimentului...
Însă, tocmai de aceea le-aş spune să ceară ajutor profesionist pentru astfel de chestii.
Evenimentul de care vorbesc este "Festivalul cântecului şi dansului popular dâmboviţean", care şi-a cam pierdut caracterul dâmboviţean şi a căpătat caracter internaţional. Dar nu asta a fost problema; când permiţi unora să prezinte un program de 25 de minute, când simpla introducere în scenă durează pentru unii 5 minute(a fost niţeluş pe cumetrii, cum e totul în România), e greu să înţelegi de ce, odată anunţat, ansamblul unei şcoli este scos de pe scenă pentru a face altuia loc şi când, în sfârşit, ansamblul mai sus anunţat prinde scena, după doar 12 minute este scos de alţii sub pretextul că "a durat şi aşa prea mult". Copiii au aşteptat acestă intrare în scenă preţ de mai bine de 4 ore şi... le-a fost greu să înţeleagă de ce un adult s-a jucat cu munca lor şi a şters-o aşa de uşor de pe "programul" festivalului.
Trofeul şi diploma de participare nu cred că vor îndulci amăreala lăsată de acestă experienţă; poate nici această postare.
Postare pe care o dedic copiilor care au suferit azi la festival.
Postare pe care o dedic mai ales elevei Ionela Preda, a cărei voce minunată nu a putut fi auzită din cauză că preşedintele festivalului s-a comportat cum am descris mai sus. Vocea Ionelei rămâne minunată, chiar dacă astăzi a tăcut!

Campanie electorală

Miercuri, 27 mai 2009, la şcoala unde a fost amplasat locul de joacă de care v-am povestit în "Politica non eco" a venit preşedintele Consiliului Judeţean, cu multă presă, ca să facă recepţia respectivului loc de joacă. Sau ca să facă altceva... poate campanie electorală?!??
Nu cred că e cazul să vă povestesc cum îşi frământa primarul mâinile de emoţie, mai bine vă zic de cei de la drumuri. Care drumuri? Celebrul drum (dintre multele din România cu exact aceleaşi probleme) care leagă oraşele Găieşti şi Târgovişte: plin de gropi, impracticabil.
Încă de dimineaţă, o echipă de muncitori cu ceva utilaje "repara" de zor şoseaua: puneau ceva material într-o groapă, un muncitor tasa materialul cu vârful piciorului, apoi se trăgea mai la umbră. Nu se ştia ora la care va sosi delegaţia oficială, dar, oricare ar fi fost acestă oră, echipa de drumari şi munca acesteia trebuia să fie filmate, corelate cu "eforturile depuse" de conducerea judeţului...
Cei care au trăit într-o anumită epocă, bănuiesc că pot să găsească uşor similitudinile. Cei mai tineri să citească, să se documenteze şi poate vor observa că democraţia din România a "revizuit", dar "nu a schimbat nimic"(bun e nenea Iancu Caragiale, parcă ne este contemporan!!!) .

Îmi place

Din categoria "îmi place", pot aduce în atenţia tuturor pe domnul Cristian Tabără. Îmi place modul în care îşi înţelege misiunea în televiziune. Îmi plac emisiunile pe care le face: sînt educative şi de calitate. Pentru că telecomanda îmi permite să aleg, aleg emisiunile domnului Cristian Tabără: "Parte de carte" şi "Te vezi la ştirile ProTv".